nevroză sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) neu~ / Pl: ~ze / E: fr névrose] Afecțiune a sistemului nervos, provocată de tulburări funcționale ale scoarței cerebrale.

NEVROZĂ, nevroze, s. f. Tulburare nervoasă cu caracter funcțional (neurastenie, psihastenie, isterie). Rămîn cu trista mea nevroză, Cu dorul meu nespus de ducă. MACEDONSKI, O. I 159.

NEVROZĂ s.f. Tulburare nervoasă cu caracter funcțional. [< fr. névrose].

NEVROZĂ s. f. boală psihică datorată unor suprasolicitări, care se manifestă prin astenie, cefalee, insomnii, anxietate, iritabilitate etc.; nevropatie. (< fr. névrose)

NEVROZĂ ~e f. (denumire generică) Boală care se manifestă prin tulburări nervoase apărute în urma unor solicitări psihice excesive. /<fr. névrose

nevroză f. boală de nervi: nevralgia, epilepsia și tetanosul sunt nevroze.

* nevróză f., pl. e (fr. névrose, d. ngr. névron, vgr. neûron, nerv). Med. Turburare de nervĭ, ca, de ex., neŭrastenia.

neuroză sf vz nevroză

nevroză (boală de nervi) (desp. ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrozei; pl. nevroze

nevroză (boală de nervi) (ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrozei; pl. nevroze

nevroză s. f. (sil. -vro-), g.-d. art. nevrozei; pl. nevroze

nevroză, -ze.

NEVRÓZĂ (< fr.) s. f. Tulburare mentală fără substrat organic (cerebral), cauzată de traume psihice, surmenaj intelectual, în care pacientul păstrează contactul cu realitatea exterioară. Debutează într-un moment distinct al vârstei adulte. Ea nu afectează funcțiile esențiale ale personalității, iar subiectul o trăiește conștient și dureros, neputând-o depăși voluntar. Principalele forme clinice de n. sunt isteria, n. fobică, n. obsesională. Sin. nevropatie (2).

NEVROZĂ s. (MED.) nevropatie, psihonevroză, (pop.) spaimă.

NEVROZĂ s. (MED.) nevropatie, psihonevroză, (pop.) spaimă.

NEVROZĂ s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos, provocate de tulburări funcționale ale scoarței cerebrale. Cf. i. GOLESCU, c., PONTBRIANT, D., COSTINESCU. O! feerie a naturii, vindecătoare de nevroze, MACEDONSKI, o. i, 64, cf. 63. Veacul de mijloc e epoca clasică a psihozelor și nevrozelor de tot felul. GHEREA, ST. CR. II, 116, cf. 304, I, 314, DDRF, barcianu, alexi, w. Nevrozele să arată mai cu seamă la persoanele slabe, debile; ele se văd mai des la femei și sînt cîteodată ereditare. bianu, d. s., cf. șăineanu, d. u. Examinînd diferitele organe ale celor suferinzi de nevroze, nu vedem... nimic anormal. ygrec, m. n. 344. Freud a susținut că procesului de sublimare... i se datoresc nu numai visul, dar și nevroza. vianu, m. 51. Cînd, însă, dintr-o cauză oarecare, în general ca consecință a diferitelor nevroze, sinteza mentală e alterată, conștiința se afirmă într-o serie de ticuri, de mici obiceiuri mecanizate. ralea, s. t. ii, 13, cf. 67. Nevroza astenică, denumită de unii romancieri „boala secolului nostru”, nu a fost bine studiată din punct de vedere fiziopatologic, pînă la experiențele lui I. P. Pavlov. v. rom. ianuarie 1960, 100, cf. 104, contemp. 1962, nr. 808, 1/5. – Pl.: nevroze. – Și: (învechit) neuroză s. f. YGREC, m. n. 34. – Din fr. névrose.