NEÎMBLÂNZIT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

neîmblânzit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + îmblânzit] 1 (D. animale) Sălbatic. 2-3 (D. oameni și manifestările lor) Care (nu este sau) nu poate fi îmblânzit, potolit. 4 (D. oameni) Neînduplecat. 5 (D. oameni) Aprig.

NEÎMBLÂNZIT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Ne- + îmblânzit.

neîmblânzit a. 1. care n’a fost domesticit; 2. fig. care nu poate fi potolit.

NEÎMBLÎNZIT, -Ă, neîmblînziți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi îmblînzit (v. crunt, cumplit, violent); (despre animale) sălbatic, nedomesticit. Începu goana, urmărirea neîmblînzită, poticnirile prin zăpadă. DUMITRIU, N. 215. Pe-atunci dușmanul neîmblînzit era leahul. SADOVEANU, O. I 247.

neîmblînzít, -ă adj. Care n’a fost îmblînzit. Neîmpăcat, implacabil.

neîmblânzit adj. m., pl. neîmblânziți; f. neîmblânzită, pl. neîmblânzite

neîmblânzit adj. m., pl. neîmblânziți; f. neîmblânzită, pl. neîmblânzite

neîmblânzit adj. m., pl. neîmblânziți; f. sg. neîmblânzită, pl. neîmblânzite

NEÎMBLÂNZIT adj., adv. 1. adj. v. nedomesticit. 2. adj., adv. v. rău.

NEÎMBLÎNZIT adj., adv. 1. adj. nedomesticit, sălbatic, (pop.) sireap. (Cal ~.) 2. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, saguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.)