NEÎNDURAT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

neîndurat, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ați, ~e / V: (pfm) nen~ / E: ne- + îndurat] (Asr) 1-2 Neîndurător (1-2). 3 (Îlav) De ~ Insuportabil.

NEÎNDURAT, -Ă, neîndurați, -te, adj. (Rar) Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Ne- + îndurat.

NEÎNDURAT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Lipsit de îndurare, neîndurător, nemilos, crud. Om aspru și neîndurat care... cunoaște pe toți oamenii buni și mai ales pe cei răi. SLAVICI, N. II 55. ◊ Fig. O moarte nendurată a vrut a-l secera. MACEDONSKI, O. I 43. Unde ai judecătorii, Nendurații ochi de gheață. EMINESCU, O. I 226. ◊ Loc. adj. De neîndurat = foarte dureros, cumplit. Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană... se lipește de ea de nu-l poți desface decît cu suferință de neîndurat. CAMIL PETRESCU, U. N. 18. – Scris și: nendurat.

neîndurat a. fără milă.

nendurat, ~ă a vz neîndurat

neîndurat adj. m., pl. neîndurați; f. neîndurată, pl. neîndurate

neîndurat adj. m., pl. neîndurați; f. neîndurată, pl. neîndurate

neîndurat adj. m., pl. neîndurați; f. sg. neîndurată, pl. neîndurate

neîndurat.

NEÎNDURAT adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.

NEÎNDURAT adj., adv. v. rău.

neîndurat adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV.

NEÎNDURAT adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.)

Neîndurat ≠ îngăduitor