NEÎNTEMEIAT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

neîntemeiat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + întemeiat] 1 Care nu este bine argumentat. 2 Care nu se justifică. 3 Fără temei.

neîntemeiat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: reîntemeia] Întemeiat din nou.

NEÎNTEMEIAT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Ne- + întemeiat.

neîntemeiat a. fără temeiu: acuzări neîntemeiate.

neîntemeĭát, -ă adj. Fără temeĭ, fără bază, nefundat: acuzațiune neîntemeĭată.

FIN DE NON RECEVOIR (fr.) = Refuz ca neîntemeiat.

neîntemeiat adj. m., pl. neîntemeiați; f. neîntemeiată, pl. neîntemeiate

neîntemeiat adj. m., pl. neîntemeiați; f. neîntemeiată, pl. neîntemeiate

neîntemeiat adj. m., pl. neîntemeiați; f. sg. neîntemeiată, pl. neîntemeiate

NEÎNTEMEIAT adj. 1. v. mincinos. 2. v. fals. 3. neserios, pueril. (Argumente ~.) 4. v. iluzoriu.

NEÎNTEMEIAT adj. 1. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmații ~; mărturie ~.) 2. eronat, fals, greșit, inexact, neexact, nefondat, (înv. fig.) rătăcit. (Știre, părere ~.) 3. neserios, pueril. (Argumente ~.) 4. iluzoriu, înșelător, (rar) părelnic. (Speranțe ~.)