NEÎNȚELEGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

neînțelegere sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 30 / Pl: ~ri / E: ne- + înțelegere] 1 Lipsă de înțelegere. 2 Lipsă de bunăvoință. 3 Dezacord. 4 Conflict. 5 Ceartă. 6 Confuzie creată datorită interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. corectat(ă)

NEÎNȚELEGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată datorită interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Ne- + înțelegere.

NEÎNȚELEGERE, neînțelegeri, s. f. 1. Faptul de a nu (se) înțelege; lipsă de înțelegere. 2. Discordie, disensiune, diferend, ceartă. Se împrăștie nourii neînțelegerilor. REBREANU, R. I 189.

NEÎNȚELEGERE ~i f. (negativ de la înțelegere) 1) Confuzie apărută prin înțelegerea greșită a unor lucruri. 2) mai ales la pl. Ciocnire de păreri sau de interese. /ne- + înțelegere

neînțelegére f. Discordanță în aceĭa ce aŭ înțeles doĭ saŭ maĭ mulțĭ: pintr’o neînțelegere, nu s’aŭ putut întîlni. Ceartă: am avut maĭ multe neînțelegerĭ cu el.

neînțelegere s. f., g.-d. art. neînțelegerii; pl. neînțelegeri

neînțelegere s. f., g.-d. art. neînțelegerii; pl. neînțelegeri

neînțelegere s. f., g.-d. art. neînțelegerii; pl. neînțelegeri

NEÎNȚELEGERE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, vrajbă, zâzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cârcotă, dihonie, râcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scârbă, toi, (reg.) bucluc, hâră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gâlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pâră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ existentă între două persoane.) 2. divergență, (livr. fig.) fricțiune.

NEÎNȚELEGERE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ existentă între două persoane.) 2. divergență, (livr. fig.) fricțiune.

Neînțelegere ≠ înțelegere