nialcoș, ~ă a [At: CONV. LIT. XX, 1014 / V: neal~, nil~ / Pl: ~i, ~e / E: mg nyálkos] (Trs; d. oameni și manifestările lor) 1 Mândru. 2 Arătos. 3 Gătit. 4 Elegant. 5 Înfumurat. 6 Afectat.

nealcoș, ~ă a vz nialcoș

nilcoș, ~ă a vz nialcoș

NIALCOȘ adj. v. aranjat, arătos, chipeș, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, frumos, gătit, îngrijit, spilcuit.

nialcoș adj. v. ARANJAT. ARĂTOS. CHIPEȘ. COCHET. DICHISIT. ELEGANT. FERCHEȘ. FERCHEZUIT. FRUMOS. GĂTIT. ÎNGRIJIT. SPILCUIT.

niálcoș, adj. v. nealcoș („elegant”).

nialcoș, adj. – v. nealcoș („elegant”).

nialcoș, -i, adj. – v. nealcoș.

nealcoș, -ă, nealcoși, -e, (nialcoș), adj. – (reg.) 1. Elegant, aranjat, dichisit: „Curticele nelcoșele, / Tăt să șadă domnii-n ele” (Bilțiu, 1990: 4). 2. (despre oameni) Mândru, orgolios. – Din magh. nyálcos (MDA).

nealcoș, -i, (nialcoș), adj. – 1. Elegant, aranjat, dichisit: „Curticele nelcoșele, / Tăt să șadă domnii-n ele” (Bilțiu 1990: 4). 2. (despre oameni) Mândru, orgolios. – Din magh. nyálcos.

NIALCOȘ, -Ă adj. (Transilv.; mai ales despre oameni și manifestările lor) Mîndru, arătos, gătit, fercheș, elegant, cochet. cf. conv. Lit. XX, 1014, MÎNDRESCU, UNG. 93, DDRF, CABA, săl., frîncu-candrea, m. 55. Se adaugă apoi tot felul de „prime”, „galante”, pentru ca să fie nilcoșe. arh. folk. vii, 55, cf. chest. ii 51/313, alr i 16/133, alR ii 2 964/53, 3 266/279, 284, 310, 316, 334, 346, 349, 353. ◊ (Adverbial) Eu cos ńialcoș cu ciur. alr i 1 762/355. ♦ Fudul, înfumurat, îngîmfat, trufaș; afectat. cf. mînDRESCU, UNG. 93, h XVIII 14, VAIDA, CABA, SĂL., FRÎNCU-CANDREA, m. 55, COMAN, GL., ALR SN v h 1 254. – pl.: nialcoși, -e. – Și: nilcoș, -ă, nealcoș, -ă (LEXIC REG. 71, MAT. DIALECT. I, 82, 213) adj. – Din magh. nyalkos.