NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negație mai categorică decât „nu” și fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu dorește. Nici nu vede, nici nu aude. (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ◊ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate. ◊ (Între „nici” și cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque.

nici¹ [At: COD. VOR. 154/27 / V: (îrg) neci, nice, (înv) nece / E: ml neque] 1 c (Îvp; îcn) Continuă și întărește în propozița a doua, pe care o introduce, negația din propoziția întâi Ea n-aude, nici nu vede. 2 c (Îvr) Leagă o propoziție afirmativă de una negativă Deștinse către noi, nici nălțimea lasă. 3 c Leagă două sau mai multe părți ale aceleiași propoziții negative, continuând și întărind negația A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte nici înapoi. 4 c (Are; în limba modernă apare de obicei urmat de „nu”) Arată excluderea succesivă a ideilor sau noțiunilor exprimate prin propozițiile ori cuvintele pe care le precedă Nici nu ninge, nici nu plouă. 5 c (Îe) ~ mă ninge, ~ mă plouă Se spune despre bărbații care se află sub ocrotirea unei femei. 6 c Leagă două sau mai multe părți ale aceleiași propoziții negative Nu era nici mai înalt nici mai puternic decât el. 7 c (Îe) ~ tu..., ~ tu... Se spune pentru a accentua lipsa mai multor lucruri. 8 c Arată excluderea succesivă exprimată de negația repetată a numelui predicativ Nu e nici înalt, nici mic. 9 av (Precedă cuvântul ori cuvintele care poartă accentul frazei; în limba modernă apare de obicei însoțit de „nu” și poate fi întărit cu „chiar” sau „măcar”) Exprimă o negație categorică Ca iarna asta nici n-am văzut. 10 av (Îe) ~ cât (e) negru sub unghie Absolut nimic. 11 av (Îlav) ~ atâta În și mai mică măsură. 12 av (Îal) Și mai puțin decât... 13 av (Reg; îlav) ~ încotro În nici o parte. 14 av (Îal) În toate părțile, fără o țintă precisă. 15 av (Îc) ~ un, ~ o Intră în componența adjectivelor pronominale negative, care neagă existența obiectului determinat Nici un zgomot, nici o adiere de vânt. 16 av (Îc) ~ unul, ~ una Intră în componența pronumelor negative, care neagă existența obiectului înlocuit Nu mai e nici unul. 17 av (Îlav) De ~ unele Nimic. 18 av (Îlav) ~ că... Deloc nu...

NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negație mai categorică decât „nu” și fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul”, „una” formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ◊ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un”, „o”) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu dorește. Nici nu vede, nici nu aude. ◊ (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ◊ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate. ◊ (Între „nici” și cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque.

NICI¹ adv. 1. Cuvînt folosit în propozițiile negative, pentru a întări negația sau cu valoare de negație. E lung pămîntul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i. COȘBUC, P. I 53. Nici n-aveți idee ce bun e Radu al meu. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Nu știu ce făcuseră, că nici focul nu era făcut pe vatră. ISPIRESCU, L. 23. Satul, văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure. CREANGĂ, P. 329. ◊ Expr. Nici pas = de loc. Voi priveghea nurorile... și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă, în lipsa feciorilor mei. CREANGĂ, P. 4. A nu zice nici cîrc v. cîrc. Nici de loc (sau, învechit, de leac) = absolut de loc. Mult e dușmanul jurat: Te vede că plîngi de foc, Lui nu-i pasă nici de loc. TEODORESCU, P. P. 318. ◊ (Învechit, neînsoțit de negația «nu») O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cale mi s-au pus! EMINESCU, O. I 146. 2. (Urmat de «că» formează loc. adv. care constituie o negație mai categorică decît «nu») De loc nu... Așa luptă, nici că s-a mai văzut. ISPIRESCU, L. 223. Mai mare pedeapsă decît asta, nici că se mai poate! CREANGĂ, P. 320. Vie valuri mari de foc, Nici că m-or clinti din loc. ALECSANDRI, P. II 13. 3. (Împreună cu pronumele nehotărît «unul», «una» formează pronume negative) Poate că nici unul, pentru nimic în lume, nu ar fi cerut însă celuilalt să mai rămîie. CAMIL PETRESCU, U. N. 137. Aș vrea s-alerg spre ei, să-i strîng în brațe, Să-i dăruiesc... dar nu mai e nici unul. IOSIF, P. 21. ◊ (Adjectival, urmat de art. nehot. «un», «o») Era convins de mult că nici o scăpare nu mai există. BART, E. 388. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vînt nu se simte. VLAHUȚĂ, O. A. 410.

NICI² adv. 1) (atribuie celor spuse un caracter negativ mai pronunțat). ~ nu ascultă. 2) (intră în componența unor cuvinte compuse) Niciodată. Nicidecum. /<lat. neque

UN¹ (genit. unui), f. O (genit. unei) I. adj. num. cardinal. Cel dintîiu din toate numerele: un om, un lup, un ceas, un cuvînt; o femeie, o vacă, o lună, o vorbă; decît un an cioară, mai bine o zi șoim (ZNN.); are doi copii: un băiat și o fată; au fost odată doi oameni, un bărbat și o muiere (RET.); Judecătorii l-au osîndit la șase luni și o zi; copilul a împlinit ~ an și o lună; a cerut un leu daune-interese; (P): cu un rac tot sărac 👉 RAC I 1. II. UNU(L) (genit. unuia), f. UNA (genit. uneia) num. cardinal și (pl. m. unii, f. unele; – gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora) pron. nehot. 1 Numărul, cantitatea ce reprezintă unitatea: împăratul avea trei feciori, doi mai mari, sfătoși și făloși, iar unul mai mic (RET.); decît zece trebi și rele, mai bine una și bună (ZNN.); îi trase una cu sete, că punga plesni ca o bășică de bou (DLVR.); De cînd sînt eu pe pămînt Numai trei mîndre-am avut: Una’n deal Ca ș’un pahar, Una’n vale, Mîndră tare, Una’n capul satului, Ca și floarea crinului (IK.-BRS.); unul la sută; una la mie; bărbatul e major la douăzeci și unul de ani; o mie și una de nopți; (P): una și cu una fac două, lucrul e destul de lămurit, nu-l poți interpreta altfel; a ști una și bună 👉 BUN I 24; tu știi una, eu știu mai multe 👉 ȘTI I 1; una la mînă 👉 MÎNĂ1 B, f.; nici una, nici două, cu una cu două 👉 DOI3; din două una sau una din două, ori una, ori alta, ori... ori...; pînă la unul 👉 PÎNĂ¹3; (unul) cîte unul sau cîte unul, cîte unul, numai unul la fie-care dată și pe rînd: toată noaptea au dat den sinețe și nu cîte unul, ce toți odată (M.-COST.); acest împărat avea cincizeci de fete și... pe toate le trimese la Ercule, cîte una, cîte una (ISP.); (tot) unul și unul, tot oameni aleși, caracteristici: sat vechiu, răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvîntului, cu gospodari tot unul și unul (CRG.); ele erau mai multe la număr, tot una și una de frumoase (ISP.); Bucov. unul ca unul, unul ca și celălalt: la chip drept că-s unul ca unul, dar la fire tot se deosebesc în cîtva (SB.) ¶ 3 Asociat sau în opozițiune cu altul, alta: tot două oale-mi fierb: una seacă și alta goală (PANN); unii susțin una, alții alta; una îl întrebi și alta răspunde (CAR.); una pre alta hulește și defaimă și una pre alta va să o pogoare și să o calce (GR.-UR.); nu înțelegea unul altuia ce grăia și rămase lucrul lor neisprăvit (N.-COST.); și unii și alții sîn' vinovați; 👉 ALT²5; pînă (la) una alta. deocamdată: pînă una alta, îi schimbă merele și-i puse altele în locul lor (ISP.); dar pînă la una alta, știi ce-am gîndit eu astă noapte? (CRG.) ¶ 3 De una, a) de altfel, de altminteri: de una, poate ar fi mai bine să plece; b) laolaltă, împreună: sat... împărțit în trei părți care se țin tot de una (CRG.); c) îndată, pe loc, imediat: cum o intrat în ogradă, de una o trecut printre oameni (VAS.) ¶ 4 De-a-una, numai decît, îndată, pe loc: albina, auzind aceasta... de-a-una și sboară de unde era ascunsă (MAR.); 👉 TOTDEAUNA ¶ 5 Într’una, Mold. Bucov. Trans. (tot) una, necontenit, mereu: îi merge gura într’una; se ține într’una de ștrengării; fata, care voește ca un flăcău să o iee de soție, ia o cheutoare de la cămeșa lui... și poartă cheutoarea tot una la sine (GOR.); nu ședea nici-cînd pe-acasă, ci îmbla tot una’n vitejii (SB.); de cînd v’ați însurat, ați dus-o una cu bencheturile, cu zaifeturile (ALECS.) ¶ 6 ‡Într’una, împreună: merg oamenii la beserică, cum acolo într’una cu popa și cu tot nărodul să facă rugăciune (COR.) ¶ 7 Tot una, deopotrivă, egal, la fel: amîndoi erau tot una de tari (SB.); Tot una-i dacă astăzi sau mîine am să mor (EMIN.) ¶ 8 Nici de unele, de nici unele, nimic: la conace era grijit tot ce trebuia... să nu fie lipsă nici de unele (MUST.); care fu mirarea lui, cînd i se spuse că acolo nu va putea găsi nici de unele, fiindcă erau prea săraci (ISP.); tu n’ai părinți, adăpost n’ai, haine nu, n’ai de nici unele (CAR.) ¶ 9 Une ori 👉 UNEORI; ‡une-date 👉 DATĂ¹1 ¶ 10 De ună zi 👉 DEUNĂZI ¶ 11 În enumerări, în chitanțe, polițe, etc. se întrebuințează adesea una în loc de o: fie-care locuință se compune din un antreu, una cameră de dormit, una sufragerie și una bucătărie; am primit una mie de lei ¶ 12 Singur, unic: Dumnezeu e unul; numai unul Dumnezeu știe cît sînt de nevinovată! (ISP.); Și era una la părinți Și mîndră’n toate cele (EMIN.); botezară copilul și îngrijiră de dînsul, mă rog, ca unul la părinți (ISP.) ¶ 13 Nici unul, nici una 👉 NICI II 2. III. UNU(L) sbst. Cifra 1, nota 1: trei unu(l) de-a rîndul se citesc o sută și unsprezece; scrie pe unu(l) dinaintea lui zero; i-a dat unu(l) la geometrie. IV. UN, f. O (gen.-dat. m. unui, f. unei; – pl. m. f. niște, gen.-dat. unor) art. nehot.: un om înalt, o femeie frumoasă; acea casă era a unui bătrîn și a unei bătrîne cari n’aveau copii (RET.); Și se tot duce, s’a tot dus De dragu-unei copile (EMIN.); un altul; un al treilea; simți că în creierii lui se petrece un ce de care nu-și putea da seama (ISP.); un du-te, vino; nici un, nici o 👉 NICl II 2 [lat. unus, una].

!nici¹ adv. (~ eu nu știu. ~ azi n-a venit. ~ nu mă gândesc. Nu știu și nici nu mă interesează.)

nici¹ (nici măcar) adv. (nici eu nu știu, nici azi n-a venit, nici nu mă gândesc)

nici adv., conj.

!nici cum adv. + adv. (~ am spus eu, ~ zici tu.)

+nici măcar loc. adv.

+nici o² adv. + num. (după ~ săptămână; N-am ~ soră, nici mai multe.)

!nici o dată (nici o singură dată) adv. + loc. adv. (Nu s-a dus acolo ~, nici de mai multe ori.)

!nici odată (nici odinioară) adv. + adv. (Nu l-am crezut ~, nu-l cred nici astăzi.)

!nici odinioară (desp. -ni-oa-) adv. + adv. (Nu m-a ascultat ~, nu mă ascultă nici astăzi.)

!nici un² adv. + num. (după ~ kilometru; N-am ~ frate, nici mai mulți.)

!nici una¹ adv. + num. (N-am ~, nici mai multe surori. Nu participă ~, nici mai multe.)

!nici una² adv. + pr. (~, nici alta/nici cealaltă)

!nici unu adv. + num. (N-am ~, nici mai mulți frați. Nu participă ~, nici mai mulți.)

!nici unul adv. + pr. (~, nici altul/nici celălalt)

a nu zice nici pâs expr. 1. a păstra un secret; a fi discret. 2. a răbda, a îndura o dojană, o mustrare, un afront etc. fără a crâcni.

nici albă, nici neagră / nici cal, nici măgar / nici călare, nici pe jos / nici în car, nici în căruță expr. 1. (d. o situație) nehotărât, indecis. 2. ambiguu, de o calitate sau o compoziție incertă.

nici bechi / boacă / bucățică expr. nimic.

nici cât să chiorăști un șoarece / cât o ciupitură de purice / cât negru sub unghie / cât un vârf de ac expr. deloc.

nici cu miliția / cu poliția / de frică expr. nicicum, în nici un caz.

nici dracu’ / naiba expr. nimeni.

nici în clin, nici în mânecă expr. fără nici o legătură (cu cineva sau ceva).

nici în ruptul capului / mort expr. v. nici cu miliția.

nici pe dracu’ / pe naiba expr. (pop.) nimic.

nici pomeneală / poveste expr. nicidecum.

nici prea-prea, nici foarte-foarte expr. așa și așa; nici bine, nici rău; potrivit, mediocru.