8 definiții pentru nimicire

Explicative DEX

NIMICIRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

NIMICIRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

nimicire sf [At: MARCOVICI, D. 21/3 / Pl: ~ri / E: nimici] 1 Desființare. 2 Reducere la nimic Si: distrugere, exterminare, lichidare, (înv) nimicnicire (2). 3 Stârpire. 4 Anulare. 5 (Înv) Pierdere a valabilității unei legi, a unui act etc. 6 (Fig) Zdrobire. 7 (Fig) Copleșire. 8 (Înv; fig) Sleire. 9 (Înv; fig) Topire. 10 (Înv; fig) Moarte. 11 (Înv) Desconsiderare. 12 (Înv) Înjosire. 13 (Înv; pex) Josnicie.

NIMICIRE s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, desființare, prăpădire, exterminare. În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. REBREANU, P. S. 154. O! lege-a nimicirii, o, lege nemiloasă! Cînd, cînd s-a toci oare a vremii lungă coasă! ALECSANDRI, P. III 281.

Ortografice DOOM

nimicire s. f., g.-d. art. nimicirii; pl. nimiciri

nimicire s. f., g.-d. art. nimicirii; pl. nimiciri

nimicire s. f., g.-d. art. nimicirii; pl. nimiciri

Sinonime

NIMICIRE s. 1. v. distrugere. 2. v. masacrare. 3. distrugere, lichidare, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei și a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.)

NIMICIRE s. 1. devastare, distrugere, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ cetății de către dușmani.) 2. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ populației de către cotropitori.) 3. distrugere, potopire, prăpădire, sfărîmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei și a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.)

Intrare: nimicire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimicire
  • nimicirea
plural
  • nimiciri
  • nimicirile
genitiv-dativ singular
  • nimiciri
  • nimicirii
plural
  • nimiciri
  • nimicirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nimicire, nimicirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a nimici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. REBREANU, P. S. 154. DLRLC
    • format_quote O! lege-a nimicirii, o, lege nemiloasă! Cînd, cînd s-a toci oare a vremii lungă coasă! ALECSANDRI, P. III 281. DLRLC
etimologie:
  • vezi nimici DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.