NIVELĂ, nivele, s. f. Instrument format dintr-un tub umplut cu un lichid în care s-a lăsat un spațiu gol (bulă de aer) și care servește la stabilirea poziției orizontale a suprafețelor sau a dreptelor; cumpănă. Statul nostru se clătește încă nestatornic, întocmai ca picătura de argint viu ce nu și-a găsit încă echilibrul sub țeava de sticlă a unei nivele. ODOBESCU, S. III 335.

NIVELĂ s.f. Instrument folosit pentru stabilirea poziției orizontale a suprafețelor sau a dreptelor. [< fr. nivelle].

NIVELĂ s. f. 1. instrument pentru verificarea orizontalității unei piese, mașini, instalații, a verticalității unui perete în curs de construcție. 2. (geol.) instrument pentru măsurarea directă, pe teren, a diferențelor de înălțime între două puncte. (< fr. nivelle)

*NIVELA (-elez) vb. tr. 1 A îndrepta, a măsura cu nivelul ¶ 2 A face orizontal, neted, șes: ~ un teren ¶ 3 Ⓕ A pune pe aceeași treaptă, a potrivi, a egala [fr.].

nivelă (instrument) s. f., g.-d. art. nivelei; pl. nivele

!nivelă (instrument) s. f., g.-d. art. nivelei; pl. nivele

nivelă s. f. (tehn.), pl. nivele

NIVELĂ s. (TEHN.) 1. nivelmetru. 2. nivelă cu bulă de aer v. cumpănă.

NIVELĂ s. (TEHN.) 1. nivelmetru. 2. nivelă cu bulă de aer = boloboc, cumpănă.