nițel, ~ică [At: IST. Ț. R. 26 / Pl: ~ei, ~ele / E: nct] 1 anh Care este în cantitate mică. 2 anh Care este în număr mic Si: puțin. 3 anh Care reprezintă o parte redusă (din total) Si: puțin. 4 anh De proporții reduse. 5 av În mică măsură. 6 av Într-o oarecare măsură Si: întrucâtva, oarecum. 7 av Relativ puțin timp Si: puțin. 8 av (Îlav) ~ câte ~ Încetul cu încetul Si: treptat. 9 av (Îal) Puțin câte puțin Si: treptat.

NIȚEL, -ICĂ, niței, -ele, num. nehot. (Regional) Puțin, oleacă. Mai bine ascultăm nițică muzică. C. PETRESCU, S. 102. Să-mi dai o sticluță, să-ți aduc și dumitale nițică anghelică. CARAGIALE, O. II 254. Mă duc, zise-ndată, nițel fîn să-i cer. ALEXANDRESCU, M. 354. ◊ (Adverbial) Cum ieși în uliță, faci la stînga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. REBREANU, R. I 92. Mai așteaptă tu nițel, Pînă ce vom ospăta. ALECSANDRI, P. P. 197. ◊ Loc. adv. Cîte nițel = cîte puțin. Nițel cîte nițel = treptat, puțin cîte puțin.

NIȚEL ~ică (~ei, ~ele) și adverbial pop. Care este în cantitate (sau măsură) mică; puțin. Să aibă ~ică răbdare. Îngăduie ~. /Orig. nec.

nițel adv. puțin. [Origină necunoscută].

nițél, -ícă adj. pl. eĭ, ele (d. vrom. nișchițel, dim. d. nișchit, neșchit. V. neșchit). Vest. Fam. Puțin: nițeĭ banĭ, nițică apă, nițele parale. Adv. A stat nițel, a băut nițel.

nițel¹ (reg., fam.) adj. m., pl. niței; f. nițică, pl. nițele

+nițel² (reg., fam.) adv.

nițel (fam.) adj. m., pl. niței; f. nițică, pl. nițele

nițel adj. m., pl. niței; f. sg. nițică, pl. nițele

nițel, -țică; -ței, -țele.

nițel (nițică), adj. – Puțin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. și, parțial, în Trans. F. nițică (normal ne-am fi aștepta la *nițea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formații expresive comune teritoriului romanic: sp. chico „mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Cf. ciccum „nimic” în Plaut; nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de „puțin”; it. cica „nimc”; logud. ticcu „puțin” (unde t- echivalează cu z sard. it.); calabr. zica „picătură”, nazica „puțin”; Cilento tsiku „mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la nișchițel (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Pușcariu 1175; din alb. në cikë „puțin” (Densusianu, Rom., XXIII, 79); din puținel › *ținel, cu metateză (Tiktin).

nițel, -ică I. adj. care reprezintă o parte redusă din total; de proporții reduse; puțin II. adv. în mică măsură; întrucâtva, numai puțin timp

NIȚEL adj., adv. 1. adj. v. câtva. 2. adv. v. câtva. 3. adv. v. puțin. 4. adv. v. întrucâtva. 5. adv. v. cam.

NIȚEL adj., adv. 1. adj. cîtva, oarecare, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 2. adv. puțin, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareșice. (Stai ~!) 3. adv. cîtva, puțin, (pop.) oleacă. (A așteptat ~ în stradă.) 4. adv. întrucîtva, oarecum, puțin. (Se simte ~ obosit.) 5. adv. cam, puțin. (E ~ bolnav.)