NOMINAL, -Ă, nominali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care conține nume, care indică un nume, de nume; după nume; pe nume. ◊ Valoare nominală = valoare indicată pe o acțiune, pe o hârtie-monedă (care uneori nu corespunde cu valoarea reală); valoare oficială. Putere (sau valoare) nominală = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figurează (numai) cu numele; care este de formă. ♦ Care este calculat în bani. 2. Adj. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care ține de categoria numelui, care se adaugă la nume, care formează un nume. ◊ Flexiune nominală = declinare. Predicat nominal = predicat alcătuit dintr-un nume predicativ și un verb copulativ la un mod personal. 3. S. n. Valoare nominală. – Din fr. nominal, lat. nominalis.

nominal, ~ă a [At: GHICA, S. 449 / Pl: ~i, ~e / E: fr nominal, lat nominalis] 1 a Care se referă la nume (1). 2 a După nume. 3 a Pe nume. 4 a Care figurează numai cu numele Si: formal. 5 a Care este numai în aparență. 6-7 sf, a (Șîs valoare ~ă) (Valoare) înscrisă pe un titlu de credit, obligație, cec etc., plătibilă de obicei la prezentarea lui. 8-9 sf, a (Îas) (Valoare) a parametrilor unui sistem tehnic, pentru care sistemul e construit să funcționeze în regim normal. 10 a (Îs) Salariu ~ Sumă de bani pe care o primește un salariat pentru munca prestată. 11 a (Îs) Putere ~ă Putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic, indicată de întreprinderea constructoare pe plăcuța indicatoare sau în fișa sistemului. 12 a Care este calculat în bani. 13 a (Grm) Care face parte din categoria substantivului sau pronumelui. 14 a (Grm) Care se referă la categoria substantivului sau pronumelui. 15 a (Grm) De substantiv sau pronume. 16 a (Grm) Prin substantiv sau pronume. 17 a (Grm) Care se adaugă la substantiv sau pronume. 18 a (Grm) Care formează substantive. 19 a (Îs) Flexiune ~ă Declinare. 20 a (Grm; îs) Predicat ~ (sau, rar, construcție ~ă) Predicat alcătuit dintr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ.

*NOMINAL adj. 1 De nume, privitor la nume: a făcut o eroare ~ă ¶ 2 Apel ~, strigare, chemare pe nume a tuturor membrilor unei adunări, a elevilor dintr’o clasă, etc. ¶ 3 Valoare ~ă, valoarea tipărită pe o hîrtie-monedă sau pe o acțiune, care e însă superioară sau inferioară valorii reale, după cursul zilei [fr.].

NOMINAL, -Ă, nominali, -e, adj. 1. Care conține nume, care indică un nume, de nume; după nume; pe nume. ◊ Valoare nominală = valoare indicată pe o acțiune, pe o hârtie-monedă (care uneori nu corespunde cu valoarea reală); valoare oficială. Putere (sau valoare) nominală = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figurează (numai) cu numele; care este de formă. ♦ Care este calculat în bani. 2. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care ține de categoria numelui, care se adaugă la nume, care formează un nume. ◊ Flexiune nominală = declinare. Predicat nominal = predicat alcătuit dintr-un nume predicativ și un verb copulativ la un mod personal. – Din fr. nominal, lat. nominalis.

NOMINAL, -Ă, nominali, -e, adj. Care conține nume, de nume; pe nume, după nume. L-au trecut și pe el pe acele tabele nominale. CAMILAR, N. I 18. Astfel, la apelul nominal lipsi. BOLINTINEANU, O. 280. ◊ (Ec. pol.) Valoare nominală = valoarea indicată pe o acțiune, pe o hîrtie-monedă, care uneori nu corespunde cu valoarea reală după cursul zilei; valoare trecută în scripte, valoare oficială. Valoarea nominală a acestui împrumut a fost de... GHICA, S. 449. Salariu nominal = sumă de bani pe care o primește un salariat pentru munca îndeplinită. (Gram.) Flexiune nominală = flexiunea părților de vorbire declinabile. În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală, e analitică. GRAUR, F. L. 180. Predicat nominal = predicat alcătuit dintr-un nume predicativ și un verb copulativ. În propoziția «pupăza era ceasornicul satului» (CREANGĂ, A. 55), «era ceasornicul» este predicatul nominal.

NOMINAL, -Ă adj. 1. De nume; pe nume; după nume. ◊ (Ec.) Valoare nominală = valoare indicată pe o acțiune sau pe un bilet de bancă și care nu corespunde uneori cu valoarea ei reală. 2. (Gram.) Care se referă la nume sau face parte din categoria numelui; care formează un nume. ◊ Flexiune nominală = flexiunea părților de vorbire declinabile; predicat nominal = predicat format dintr-un nume predicativ și o copulă. [Cf. fr. nominal, lat. nominalis < nomen – nume].

NOMINAL, -Ă adj. 1. referitor la nume, pe nume; după nume; pe care e scris numele titularului; nominativ. ♦ (ec.) valoare ~ă = valoare înscrisă cifric pe o acțiune, pe un bilet de bancă, timbru etc. ◊ care figurează (numai) cu numele. 2. (gram.) care face parte, care ține de categoria numelui. ♦ flexiune ~ă = declinare. (< fr. nominal, lat. nominalis)

NOMINAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de nume; propriu numelor. * Valoare ~ă a) valoare indicată pe o hârtie de bancă; b) valoare calculată în bani. 2) Care figurează doar cu numele, în mod formal. 3) lingv. Care face parte din clasa numelor; care are valoare sau funcție de nume. ◊ Predicat ~ predicat format dintr-un verb copulativ și un nume predicativ. /<fr. nominal, lat. nominalis

nominal a. relativ la nume: eroare nominală; apel nominal, chemare după nume a membrilor unei adunări; valoare nominală, cea exprimată pe o hârtie-monedă și care obișnuit e superioară valorii reale.

* nominál, -ă adj. (lat. nominalis). Relativ la nume: eroare nominală. Cu numele numaĭ, dar fără alte foloase: stăpînire nominală. Acțiune nominală, acțiune nominativă, pe care e scris numele posesoruluĭ, nu „la purtător”. Apel nominativ, strigarea elevilor, soldaților și a altora după numele lor scris pe o listă orĭ într’un catalog. Valoare nominală, valoarea scrisă a uneĭ monete saŭ a unuĭ efect comercial și care, de multe orĭ, e diferită de cea reală. Adv. Cu numele, nu efectiv: a domni nominal.

nominal¹ adj. m., pl. nominali; f. nominală, pl. nominale

nominal¹ adj. m., pl. nominali; f. nominală, pl. nominale

nominal adj. m., pl. nominali; f. sg. nominală, pl. nominale

NOMINAL, -Ă adj. (cf. fr. nominal, lat. nominalis < nomen – nume): în sintagmele construcție nominală, flexiune nominală, grup nominal, morfem nominal, predicat nominal, propoziție nominală și sistem nominal (v.).

diametru nominal, (engl.= nominal diameter) (sedim.), element liniar prin care se exprimă diametrul unui granul sau fragment de rocă echivalent cu diametrul unei sfere al cărui volum este identic cu cel al fragmentului luat în considerare. Este utilizat în analiza granulometrică a depozitelor sedimentare. V. și diametru echivalent.

NOMINAL adj. nominativ. (Libret ~.)

NOMINAL, -Ă adj. 1. Care se referă la nume (I I), de nume; după nume, pe nume. Această confuziune nominală avea în vedere mai ales Banalul Severinului. HASDEU, I. C. I, 12. La apelul nominal, lipsi. BOLINTINEANU, O. 280. În acest registru se va deschide cîte o partidă separată pentru fiecare sursă de venit, iar pentru contribuția părinților, cîte o partidă nominală pentru fiecare părinte. BO (1951), 762. L-au trecut și pe el pe acele tabele nominale. CAMILAR, N. I, 18. ◊ (Adverbial) Încă nu probozise nominal pe nimeni în biserică. REBREANU, I. 77. Tell... este nominal capul întregii oștiri. CAMIL PETRESCU, O. II, 629. ♦ Care figurează (numai) cu numele (I 1); care este de formă, numai în aparență, formal. Ca conducătoare nominală a adunărilor, figura o sectară bătrînă. F (1906), 20. Cifrele acestea erau pur nominale, în realitate, domnii trebuiau să satisfacă toate cererile Porții. OȚETEA, T. V. 54, cf. 35. 2. (În sintagmele) Valoare nominală = a) valoare înscrisă pe un titlu de credit (obligație, cec etc.), plătibilă de obicei la prezentarea lui. Valoarea nominală a biletului. CLIMESCU, A. 270. Mărcile poștale și timbrele fiscale aflate în casă se socotesc la valoarea lor nominală. BO (1951), 1085, cf. DER IV, 813. (Substantivat) Sînt acțiuni cari nu se plătesc întregi multă vreme și astfel distingem nominal subscris și nominal real al acțiunilor. I. PANȚU, PR. 4; b) valoarea parametrilor unui sistem tehnic, pentru care sistemul e construit să funcționeze în regim normal. cf. LTR². Salariu nominal = sumă de bani pe care o primește un salariat pentru munca prestată. În socialism, nivelul salariului nominal este planificat de stat, iar mărimea lui depinde... de cantitatea muncii depuse. DER IV, 284. Putere nominală = puterea pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic, indicată de întreprinderea constructoare pe plăcuța indicatoare sau în fișa sistemului. O locomotivă de o putere nominală de 50 cai. ROM. LIT. 44²/9, cf. DER III, 901. ♦ Care este calculat în bani. Valoarea nominală a acestui împrumut a fost de 31 610 500 franci. GHICA, S. 449. 3. (Gram.) Care face parte din categoria numelui (II), care ține de categoria numelui, de nume, prin nume, care se adaugă la nume, care formează nume. Unele forme verbale... se pot întrebuința cu sufixe diminutivale nominale. SCL 1950, 91. De foarte multe ori substantivarea se produce prin izolarea adjectivului din grupuri nominale. LL i, 108. În limba latină, infinitivul este o formă în același timp nominală și verbală. SG I, 98. Din rădăcina „munc” se formează tema verbală „munci” și tema nominală „muncă”. GRAUR, I. L. 126. Formațiile în „-to-” devenite participii își trădează originea nominală prin aceea că, în general, pot avea grade de comparație și pot fi substantivate. SCL 1959, 242. ◊ (Adverbial) Există, adică, anumite noțiuni verbale pe care noi nu le putem exprima decît nominal. PUȘCARIU, L.R. I, 130. ◊ Flexiune nominală = declinare. Ne putem întreba dacă nu se va ajunge, cu vremea, la simplificarea flexiunii nominale. SCL 1950, 310. O lege specifică unei singure limbi este legea suprimării treptate a flexiunii nominale în limba engleză. GRAUR, I. L. 175, cf. id. F. L. 180. Predicat (sau, rar, construcție) nominal(ă) = predicat alcătuit dintr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. Predicatul nominal poate avea de asemenea valoare de epitet. SCL 1954, 170. Într-o perioadă mai veche, predicatul nominal indo-european era format exclusiv dintr-un nume. ib. 1955, 291, cf. VIANU, M. 187. La încercarea de a schimba diateza unui astfel de verb, am obține o construcție nominală. L. ROM. 1959, nr. 2, 4. – pl.: nominali, -e. – Din fr. nominal, lat. nominalis.