noptieră sf [At: SAHIA, U.R.S.S. 9 / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: noapte + -ieră] Dulăpior sau măsuță care se așază lângă pat pentru a ține la îndemână diverse obiecte.

NOPTIERĂ, noptiere, s. f. Dulăpior sau măsuță care se așază lîngă pat și pe care se țin la îndemînă diverse obiecte; măsuță de noapte. Luă lampa de pe noptieră și o duse pe masă să aprindă lumina. REBREANU, R. I 243.

NOPTIERĂ s.f. Mobilă (ca o măsuță, ca un dulăpior) care se ține la capătul patului. [Pron. -ti-e-. / < noapte + -ieră].

NOPTIERĂ s. f. mobilă care se așază la capătul patului. (< noapte + -ieră)

NOPTIERĂ ~e f. Piesă de mobilă pusă lângă pat pentru a ține obiectele necesare noaptea sau înainte de culcare; măsuță de noapte. [G.-D. noptierei; Sil. -ti-e-] /noapte + suf. ~ieră

* noptiéră f. pl. e (d. noapte cu suf. noŭ iera). Dulăpior care se pune lîngă pat și care conține lucrurĭ de care aĭ putea avea nevoĭe noaptea.

noptieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. noptierei; pl. noptiere

noptieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. noptierei; pl. noptiere

noptieră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. noptierei; pl. noptiere

NOPTIERĂ s. măsuță de noapte.

NOPTIERĂ s. măsuță de noapte.