7 definiții pentru norocel
Explicative DEX
NOROCEL, norocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.
NOROCEL, norocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
norocel sn [At: (a. 1770) IORGA, S. D. ap. DLR / Pl: (2) ~e / E: noroc + -el] 1-4 (Pop; șhp) Noroc (1-2) (puțin). 5 (Bot; Mun) Crucea-voinicului (Anemone angulosa).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
norocel (pop.) s. n., pl. norocele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
norocel (pop.) s. n., pl. norocele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
norocel s. n. (bot.), pl. norocele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
norocel, norocei s. m. (pop.) talisman, amuletă; mic obiect aducător de noroc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
norocel, norocele, s.n. (pop.) 1. noroc. 2. (reg.) plantă denumită și crucea-voinicului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: norocel
norocel substantiv neutru
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
norocel, norocelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui noroc. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Noroc + -el. DEX '98 DEX '09