nostim, ~ă a [At: TELEMAH, I, 5^v/9 / Pl: ~i, ~e / E: ngr νόστιμος] 1 (Înv) Plăcut la gust sau la miros Si: picant. 2 (Fam) Plăcut la aspect, în comportament etc. Si: atrăgător, grațios. 3 (Fam) Simpatic. 4 (Fam) Plin de haz Si: amuzant, spiritual. 5 (Fam; irn) Caraghios.

NOSTIM, -Ă, nostimi, -e, adj. 1. Plin de haz, spiritual. Am să-ți povestesc în legătură cu aceasta o scenă nostimă. C. PETRESCU, C. V. 249. A să-ți spuie că s-a jucat comedia lui... care e foarte... nostimă. NEGRUZZI, S. I 237. ♦ Interesant, ciudat. I s-a părut foarte nostimă ideea lui. CARAGIALE, O. III 65. 2. Atrăgător, simpatic, plăcut, grațios. Ce femeiușcă nostimă și simpatică! REBREANU, R. I 233. ◊ Expr. Nostim și cu picățele v. picățele.

NOSTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este plin de haz; hazliu; amuzant; comic. Idee ~ă. 2) Care trezește simpatie; simpatic; plăcut. /<ngr. nóstimos

nostim a. 1. frumușel, drăguț; 2. (ironic) caraghios. [Gr. mod. NÓSTIMOS, plăcut].

nóstim, -ă adj. (ngr. și vgr. nóstimos, d. nostos, înturnare. V. nostalgie, anost). Frumușel, drăguț, plăcut: persoană, vorbă nostimă. Iron. Amuzant, ridicul: nostim e și acesta cu pretențiunile luĭ. Adv. În mod nostim. V. cĭudat, șod.

nostim adj. m., pl. nostimi; f. nostimă, pl. nostime

nostim adj. m., pl. nostimi; f. nostimă, pl. nostime

nostim adj. m., pl. nostimi; f. sg. nostimă, pl. nostime

nostim (nostimă), adj. – Prețios, drăguț, frumușel. – Mr. nostim. Ngr. νόστιμος (Cihac, II, 679; Gáldi 215). – Der. nostimadă, s. f. (drăgălășenie; glumă); din ngr. νοστιμάδα, mr. nostimadă.

nostim și cu picățele expr. (glum.) hazliu, simpatic, atrăgător.

NOSTIM adj. v. caraghios, ridicol.

NOSTIM adj. 1. v. amuzant. 2. amuzant, (fam.) haios. (Ce chestie ~!) 3. v. simpatic.

NOSTIM adj. 1. amuzant, comic, hazliu, vesel, (livr.) ilar, ilariant, (pop.) poznaș, (Transilv., Ban. și Olt.) șod. (O întîmplare ~.) 2. agreabil, plăcut, simpatic, (pop. și fam.) nurliu. (O tînără ~.)

nostim adj. v. CARAGHIOS. RIDICOL.

Nostim ≠ plictisitor, supărător, plicticos