năbușeală sf [At: CANTEMIR, HR. 154 / V: (reg) ~buha~ / Pl: ~șeli / E: năbuși + -eală] 1 (Înv) Năvălire. 2 (Pop) Zăpușeală. 3 (Reg) Transpirație. 4 (Reg) Astm.

NĂBUȘEALĂ s. f. Căldură mare, atmosferă sufocantă; zăduf, arșiță, dogoare, zăpușeală. Să pun la umbra unui pom, că era căldură mare și năbușeală cumplită. RETEGANUL, P. I 22.

năbușeală f. 1. greutate de a respira; 2. aer năbușitor.

năbușeálă V. înăbușeală.

năbuhală sf vz năbușeală

înăbușeálă și năbușeálă f., pl. elĭ. Asfixie, sufocare.

năbușeală (pop.) s. f., g.-d. art. năbușelii; pl. năbușeli

năbușeală (pop.) s. f., g.-d. art. năbușelii; pl. năbușeli

năbușeală s. f., g.-d. art. năbușelii; pl. năbușeli

năbușeală

NĂBUȘEALĂ s. v. apă, cotropire, invadare, invazie, încălcare, înnădușeală, nădușeală, năpădire, sudoare, transpirație.

NĂBUȘEALĂ s. v. caniculă.

NĂBUȘEALĂ s. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) propeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

năbușeală s. v. APĂ. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. ÎNNĂDUȘEALĂ. NĂDUȘEALĂ. NĂPĂDIRE. SUDOARE. TRANSPIRAȚIE.

NĂBUȘEALĂ s.f. (Mold.) Invazie. Împărații pe marginile Dunării... făcînd cetăți și orașe, năbușealele varvarilor opria. CANTEMIR, HR. Etimologie: năbuși + suf. -eală. Vezi și năbuși. Cf. s t r o p ș i t u r ă (2).