năcladă sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: na~ / Pl: ~de / E: cf cladă, slv накладати] 1 (Înv) Grămadă mare de lemne pregătite pentru foc. 2 (Mol) Grămadă mare de lucruri în dezordine. 3 (Reg) Insulă mică plutitoare, formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol Si: plavie.

năcládă f., pl. ăzĭ. (d. năclad). Dos. Rug, grămadă de lemne destinate să fie aprinse (scladă). Azĭ. Nord. Teanc (clit) mare (Șez. 36, 48).

NĂCLADĂ s. v. insulă plutitoare, plaur, plavie.

năcladă s. v. INSULĂ PLUTITOARE. PLAUR. PLAVIE.

năcladă, năclade, s.f. (înv.) 1. grămadă mare de lemne pentru foc. 2. plavie.