3 definiții pentru năibuit
Explicative DEX
NĂIBUI (-uesc) vb. tr. Olten. (CIAUȘ.) A drăcui [naiba].
Enciclopedice
năibui, năibuiesc vb. IV. Tranz. (Reg.) A drăcui. – Din naiba + suf. -ui.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
năibui, năibui și năibuiesc, vb. IV (reg.) a drăcui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: năibuit
năibuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)