opțiuni
  • info

8 definiții pentru năruire

Explicative DEX

NĂRUIRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.

NĂRUIRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.

năruire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: nărui] 1 Dărâmare. 2 Ruinare. 3 Prăbușire a cuiva cu toată greutatea corpului. 4 (Rar) Năpustire.

NĂRUIRE, năruiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei; dărîmare, doborîre, prăbușire, surpare; ruinare. Tunetele apropiate se descărcau deasupra capetelor în vuiet de năruiri. C. PETRESCU, A. 51. 2. (Învechit, concretizat) Ruină, dărîmătură, năruitură. O ticăloasă colibă... făcută pe năruirile unei biserici vechi. NEGRUZZI, S. III 216.

Ortografice DOOM

năruire s. f., g.-d. art. năruirii; pl. năruiri

năruire s. f., g.-d. art. năruirii; pl. năruiri

năruire s. f., g.-d. art. năruirii; pl. năruiri

Sinonime

NĂRUIRE s. 1. v. prăbușire. 2. v. cădere.

NĂRUIRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. cădere, dărîmare, picare, prăbușire, prăvălire, răsturnare. (~ cuiva la pămînt în urma loviturii primite.)

Intrare: năruire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năruire
  • năruirea
plural
  • năruiri
  • năruirile
genitiv-dativ singular
  • năruiri
  • năruirii
plural
  • năruiri
  • năruirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năruire, năruirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi nărui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.