9 definiții pentru nărăvit
Explicative DEX
NĂRĂVIT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.
NĂRĂVIT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nărăvit, ~ă a [At: GORJAN, H. II, 121/13 / Pl: ~iți, ~e / E: nărăvi] (Îvp) 1-2 Care este obișnuit cu ceva (rău). 3 Pasionat. 4 (Spc; d. animale, mai ales cai) Nărăvaș (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRĂVIT, -Ă, nărăviți, -te, adj. Cu nărav, cu deprinderi, cu apucături rele. Numai de n-ar fi prea nărăvit amator de dansuri și de petreceri. C. PETRESCU, C. V. 193. ♦ (Despre animale) Care are obiceiul de a mușca, de a da din picioare etc. Cîini nărăviți care se lipesc de pămînt cîtă vreme-i privești, iar cînd nu-i bagi în seamă îți sar în spate. V. ROM. iulie 1953, 152. De-a lungul drumului, trăsura întîlnea soldați de toate armele, cai nărăviți. D. ZAMFIRESCU, R. 83. ◊ Fig. Cît pe ce să zbor pe aripele nărăvitei mele închipuiri. HOGAȘ, M. N. 116. – Variantă: înnărăvit, -ă (CREANGĂ, P. 285) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRĂVIT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) v. A NĂRĂVI și A SE NĂRĂVI. 2) (mai ales despre cai) Care se supune cu greu omului; nărăvaș. /v. a (se) nărăvi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nărăvit a. cu apucături (mai ales rele).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nărăvít, -ă adj. Cu nărav, cu obiceĭurĭ rele: om, cal nărăvit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNNĂRĂVIT, -Ă adj. v. nărăvit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
NĂRĂVIT adj. năbădăios, nărăvaș, (reg.) iabraș, (prin Ban.) bâvaș, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroș, (Transilv. și prin Maram.) sucaș, (Transilv.) șupar. (Cal ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂRĂVIT adj. năbădăios, nărăvaș, (reg.) iabraș, (prin Ban.) bîvaș, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroș, (Transilv. și prin Maram.) sucaș, (Transilv.) șupar. (Cal ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nărăvit, nărăvităadjectiv
- 1. Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: grosolan
- Numai de n-ar fi prea nărăvit amator de dansuri și de petreceri. C. PETRESCU, C. V. 193. DLRLC
- 1.1. (Despre cai sau alte animale) Care are obiceiul de a mușca, de a da din picioare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nărăvaș
- Cîini nărăviți care se lipesc de pămînt cîtă vreme-i privești, iar cînd nu-i bagi în seamă îți sar în spate. V. ROM. iulie 1953, 152. DLRLC
- De-a lungul drumului, trăsura întîlnea soldați de toate armele, cai nărăviți. D. ZAMFIRESCU, R. 83. DLRLC
- Cît pe ce să zbor pe aripele nărăvitei mele închipuiri. HOGAȘ, M. N. 116. DLRLC
-
- 1.2. Care este deprins, obișnuit cu ceva. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- nărăvi DEX '09 DEX '98