născocire sf [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247/9 / Pl: ~ri / E: născoci] 1 Creare a ceva nou. 2 Inventare. 3-4 (Ccr) Obiect (creat sau) inventat. 5 Scornire a unui lucru inexistent. 6 Minciună. 7 Naștere. 8 Întâmplare.

NĂSCOCIRE sf. Faptul de a născoci; invențiune.

NĂSCOCIRE, născociri, s. f. Acțiunea de a născoci și rezultatul ei. 1. Imaginare, concepere a ceva nou, care nu exista pînă atunci; (concretizat) lucru inventat, descoperit. Urmînd învățăturile și născocirile științei... alcătuim și la noi o țară nouă. SADOVEANU, M. C. 124. Se puse pe fel de fel de născociri. ISPIRESCU, U. 82. Fiindcă viața este dulce și dorită... omul iscodește mii de născociri spre apărarea și păstrarea ei. GORJAN, H. II 37. 2. Scornire de lucruri închipuite, inexistente, neadevărate; minciună.

născocíre f. Acțiunea de a născoci. Născocitură: o născocire drăcească.

născocire s. f., g.-d. art. născocirii; pl. născociri

născocire s. f., g.-d. art. născocirii; pl. născociri

născocire s. f., g.-d. art. născocirii; pl. născociri

NĂSCOCIRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenție. 3. v. fantezie. 4. v. scornire. 5. v. minciună.

născocire s.f. 1 concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, <livr.> excogitare, <înv. și pop.> izvodire, <înv.> plasmă², <fig.; înv.> urzire. După mai multe încercări, a reușit născocirea unei noi metode tehnice. 2 inventare, plăsmuire, scornire, ticluire, <fig.> urzire. Născocirea unor povești fantastice este pasiunea vânătorilor și a pescarilor. 3 creație, invenție, plăsmuire, <pop.> iscodeală, iscodenie, iscoditură, <fam.> născoceală, scoamă, scornitură, <înv.> ijderitură, săzdanie. Personajele filmului sunt născociri ale fanteziei regizorului. 4 afabulație, fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, plăsmuire, scorneală, scornire, <înv.> fandasie, <fig.> mit, <fig.; fam.> minciună. Așa-zisele sale realizări sunt produse ale născocirii. Născocirile autorilor de romane SF se bazează pe date științifice. 5 fabulație, invenție, minciună, născoceală, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, <pop. și fam.> gogoșea, vorbă, <pop.> iscoditură, <fam.> balivernă, banc², brașoavă, fabulă, gogoriță, text, <fam.; glum.> goangă, <reg.> bacliu, iloave, iznoavă, loajă, <reg.; glum.> litii (v. litie), șoadă (v. șod), șoșoale, vlavă, <înv.> basnă, băsnire, <fig.; pop. și fam.> gogoașă, gogoșea, <fig.; pop.> vrăjitorie, <fig.; fam.> basm, cucuri (v. cuc), șopârlă, tromboane (v. trombon), vrajă, vrăjeală, <fig.; reg.> gogoși de tufă (v. gogoașă), scoverzi (v. scovardă), <fig.; înv.> născătură, <arg.> dumă, iordan, mandravelă, ștangă.

NĂSCOCIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. creație, invenție, plăsmuire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginației sau inteligenței sale.) 3. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 4. inventare, plăsmuire, scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 5. invenție, minciună, născoceală, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) erată