opțiuni
  • info

13 definiții pentru născocitor

din care

Explicative DEX

NĂSCOCITOR, -OARE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

NĂSCOCITOR, -OARE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

născocitor, ~oare a [At: MARCOVICI, C. 3/11 / Pl: ~i, ~oare / E: născoci + -tor] (Asr) 1 Care creează ceva nou. 2 Care descoperă ceva nou. 3 Inventiv. 4 Care scornește. 5 (Pex) Mincinos.

NĂSCOCITOR, -OARE, născocitori, -oare, adj. 1. Care născocește, descoperă ceva; inventiv. Fie, că face! că-i meșteră lumea! – sfîrșește el clătinînd din cap și lăsînd mîna în jos, biruit, bucuros de puterea născocitoare a minții omenești. SP. POPESCU, M. G. 29. ♦ (Substantivat) Inventator; creator. Cineva este un născocitor dibaci care scoate din creierii lui lucruri folositoare omenirii. ISPIRESCU, U. 89. 2. Care scornește, plăsmuiește lucruri sau vorbe neadevărate, minciuni. (Substantivat) Să fi ascultat pe acești născocitori... ai fi crezut că Olimpul este pe pămînt. BOLINTINEANU, O. 430. Cel ce nu va să muncească este-n veci născocitor, Spiritu-i în viclenie totdeauna-i creator. BOLLIAC, O. 106.

NĂSCOCITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival pop. 1) Care născocește; care scornește lucruri neadevărate; mincinos. 2) Care creează ceva nou. /a născoci + suf. ~tor

născocitor a. și m. care născocește.

născocitór, -óare adj. și s. Care născocește, inventator. Spirit născocitor, spirit inventator.

Ortografice DOOM

născocitor adj. m., pl. născocitori; f. sg. și pl. născocitoare

născocitor adj. m., pl. născocitori; f. sg. și pl. născocitoare

născocitor adj. m., pl. născocitori; f. sg. și pl. născocitoare

Sinonime

NĂSCOCITOR adj., s. 1. adj. v. inventiv. 2. s. v. creator.

NĂSCOCITOR s. v. inventator.

NĂSCOCITOR adj., s. 1. adj. creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscoditor, iscusit, (înv.) scornaci. (Un spirit ~.) 2. s. creator, făuritor, înfăptuitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvîrșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui procedeu pentru...)

născocitor s. v. INVENTATOR.

Intrare: născocitor
născocitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născocitor
  • născocitorul
  • născocitoru‑
  • născocitoare
  • născocitoarea
plural
  • născocitori
  • născocitorii
  • născocitoare
  • născocitoarele
genitiv-dativ singular
  • născocitor
  • născocitorului
  • născocitoare
  • născocitoarei
plural
  • născocitori
  • născocitorilor
  • născocitoare
  • născocitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

născocitor, născocitoareadjectiv

adesea substantivat
  • 1. Care creează, născocește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: creator inventator inventiv
    • format_quote Fie, că face! că-i meșteră lumea! – sfîrșește el clătinînd din cap și lăsînd mîna în jos, biruit, bucuros de puterea născocitoare a minții omenești. SP. POPESCU, M. G. 29. DLRLC
    • format_quote Cineva este un născocitor dibaci care scoate din creierii lui lucruri folositoare omenirii. ISPIRESCU, U. 89. DLRLC
  • 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să fi ascultat pe acești născocitori... ai fi crezut că Olimpul este pe pămînt. BOLINTINEANU, O. 430. DLRLC
    • format_quote Cel ce nu va să muncească este-n veci născocitor, Spiritu-i în viclenie totdeauna-i creator. BOLLIAC, O. 106. DLRLC
etimologie:
  • Născoci + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.