NĂSCUT¹ s. n. Faptul de a (se) naște; p. ext. ziua nașterii cuiva. ♦ Spec. Nașterea lui Isus Hristos; p. ext. sărbătoarea bisericească ținută în ziua acestei nașteri; Crăciun. – V. naște.

născut¹ sn [At: CORESI, EV. 494 / V: (îvr) ~cută sf (Pl: ~e) / Pl: (rar) ~uri / E: naște] (Îrg) 1 Naștere (1). 2 (Reg; în descântece și vrăji) Născătoare (9). 3 (Reg) Testicule ale calului. 4 Naștere (4). 5 (Pex; șîs ziua ~cutelor) Zi a nașterii cuiva. 6 (Îlav) Din ~ă De la începutul existenței. 7 (Îal) Din naștere. 8 (Bis; înv; îs) A doua ~ă Înnoire a ființei individului, produsă prin taina botezului. 9 (Spc) Naștere a lui Hristos. 10 (Pex) Sărbătoare bisericească ținută de ziua nașterii lui Hristos. Si: Crăciun. 11 (Înv) Viață. 12 (Înv) Ființă.

NĂSCUT¹ s. n. (Înv. și reg.) Faptul de a (se) naște; p. ext. ziua nașterii cuiva. ♦ Spec. Nașterea lui Cristos; p. ext. sărbătoarea bisericească ținută în ziua acestei nașteri; Crăciun. – V. naște.

născút, -ă adj. (d. nasc). care s’a născut, venit în lume. S.n., pl. urĭ. Cor. Naștere. Ur. Crăcĭun: cîșlegile Născutuluĭ.

născută sf vz născut¹

născut² s. n.

născut² s. n.

născut s. n.

NĂSCUT s. v. crăciun, naștere, parturiție, procreare, procreație.

născut s. v. CRĂCIUN. NAȘTERE. PARTURIȚIE. PROCREARE. PROCREAȚIE.

născút, -ă, născuți, -te, adj., s.m.f. (reg.) Organul genital al femeii: „Frigarea și custura, / Pân piept țî le-oi bate / Și pân născut ț-or ieși” (Bilțiu, 2015: 290). – Din naște „a da viață unui copil”.

NĂSCUT¹ s. n. (Învechit și regional) 1. Naștere (I 1). Mumă aceștiia zise-i mainte de născută, și Domnul dentru ea va să se nască zise. coresi, ev. 494. Și Evva grijia bărbatului-și și greul născutului să-l poarte. moxa, 347/20. Era zimislit în trupul maică-sa și, cînd fu aproape de născut, ea muri. id. 357/21. O murid d’in nascutu copt’ilului. alr ii/i h 145/95. ♦ (Regional; în descîntece și vrăji) Organ genital feminin; (regional) născătoare (v. născător I 1). Să ieșiți, Să periți Din cap, De su cap... Din șezut, Din născut. marian, d. 21, cf. id. v. 144. Așa să crăpe, să răscrăpe Toate pociturile... Din băierile inimei, Din născut, De sub născut. șez. i, 253. ♦ (Regional) Testiculele calului (Fildu de Sus-Zălau). dr. v, 313. 2. Naștere (II 1); p. ext. (și în sintagma ziua născutelor) ziua nașterii cuiva, naștere (II 1). Se tîmplă zi de trebuință, cănd Irod născutului lui cină făcea cu voivozii lui. coresi, ev. 541. Nărav era domnilor să prăznuiască în ziua născutelor sale. id. ib. 545. Alu I[su]s h[risto]s născutul așa era (a. 1580). ccr 1/8. Botezătoriul Ioann, de născutul lui și de tăiarea capul lui cade-se a le prăzdnui (a. 1640). gcr i, 89/39. Fiul de la născut Pînă la căsătorit Nu-i înaintea părintelui negreșit. marian, nu. 577. ◊ loc. adj. și adv. Din născută = de la începutul existenței; din naștere. În vreamea aceaia, mergîndu Isus, văzu om orb din născută. coresi, ev. 165, cf. 401, cp 212/32. ◊ Expr. (Bis.; învechit) A doua născută = înnoire a ființei individului, produsă prin taina botezului; a doua naștere. Toți ne sem frați dentru unul singur Domnul..., mai vîrlos cîți den muma ceaia sfînta ce iaste însăș scăldătura băiei a doua născută cu noirea duhului sfînt. coresi, ev. 93. ♦ Spec. (Adesea însoțit de determinări) Nașterea lui Hristos; p. ext. sărbătoare bisericească ținută în ziua acestei nașteri, Crăciunul. Cum ați auzit la Născut de împărații și de filosofii aceia că nu se întoarseră să spuie lui Irod. varlaam, c. 411, cf. 397. Pre cîșlegile Născutului, cu toată putearea sa, s-au apucat de tătari a-i bate. ureche, l. 62. Era atuncea Născutul D[o]mn[u]lui h[risto]s. dosoftei, v. s. octombrie 39^v/20. În anul de la Sfî[n]tul Născut 1674. id. ib. octombrie 84^v/18, cf. decembrie 222^r/14. Cîntă beserica noastră în sara Născutului. n. costin, l. 94. Da-i sara Născutului, Că s-a născut un fiu sfînt. viciu, col. 25. ♦ (Învechit) Viață, ființă, existență. Limba... păleaște împregiurul născutului (împregiurul nasceriei n. test. 1648, roata nascerii biblia 1688, aria vieții b 1938) nostru. cod. vor. 124/16. Izbăveaște de armă sufletul mieu și de mărule cărilor [= cîinilor] născutul mieu (viața mea b 1938). psalt. 37, cf. 63, gcr i, *10/3, coresi, ps. 53/6. – pl.: (rar) născute. – Și: (învechit, rar) născută s. f. - v. naște.

NĂSCUT², -Ă s. f. art., adj. 1. s. f. art. (Învechit, rar; determinat prin „Dumnezeului”) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos; născătoare (v. născător, I 1). Cîntarea Dzeului născuta (a Dzăului născătoarea v, Dumnădzău născătoarei d). psalt. 333. 2. adj. (Și substantivat) (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume; (substantivat) fiu, vlăstar, progenitură; p. ext. descendent. Cine iubeaște născătoriul, iubeaște și născutul. coresi, l. 201/19. Curând după aceea au murit Elena..., după ce au binecuvăntat pe toți născuții săi. șincai, hr. iii, 139/26, cf. budai-deleanu, lex. Nu se poate tîlcui putearea carea o are vieața... părinților și a maicelor, spre a face pre născuții lor aseamenea șie (a. 1809). gcr ii, 202/31. Să nu mai fii de astăzi născuta mea! să piară Și numele tău! coșbuc, p. ii, 200. O, pieri de-aici o dată, născutule din sclavă. id. s. 27. Zeul Apolon, născutul din Leta, pletoasa zeiță. murnu, i. 4, cf. 39. Natura și temperamentul sînt concepte care au fost introduse în artă abia de Zola, și mi se pare că, din nenorocire, soarta lor a fost soarta născuților morți. petică, o. 363. ◊ Nou născut = a) născut de curînd; (substantivat) sugaci, prunc. Vericine va găsi un copil nou născut, va fi dator a-l încredința ofițerului stării civile. hamangiu, c. c. 25, cf. ygrec, m. n. 7, 151. (Prin analogie, despre animale) Vaca-mamă prea iubitoare... nu convenea să-și abandoneze noul născut. bart, s. m. 89; b) fig. renăscut. A trimis stelele dimineții să înceapă veselul lor drum peste lumea nou-născută. marcovici, c. 9/1. Întîiul (sau primul, cel dintîi, învechit, de-a prima) născut = a) cel dintîi, cel mai vîrstnic dintre copiii unei familii. Ucise toate întăniele născute în țeara Eghypetului. psalt. 160, cf. 221, 283. Rubenu, născutul mieu de-a prima, tu, tăria mea. palia (1581), ap. gcr i, 35/22. Nu existau privilegii pentru primii născuți. f (1906), 34; b) (învechit; la f. pl.) primele fructe din recolta unui an. Aduce ceale dentîiu roade ale pămîntului nostru și ceale dentîiu născute ale roadei a tot lemnul... la casa Domnului. biblia (1688), 351²/13. (Învechit) Unul sau (singur) născut = a) unicul copil, singura odraslă; spec. (în textele bisericești) Isus Hristos. Dumnezeu au dat schimb pentru spăseniia noastră cinstit și curatul sînge al fiul[ui] său, unul născut. coresi, ev. 74, cf. gcr i, 32/20, 124/10, ii, 95/28. Avea un copil, sîngur născut. herodot (1645), 423. Dumnezeu n-a cruțat nici pre unul născut fiul său. neagoe, înv. 11/21. O, prea milostivul mieu părinte, iartă greșeala unuia născut fiu al tău. drăghici, r. 89/8, cf. 26/15; b) fig. (în textele bisericești; la f. art.) biserica. Sîngură născuta mea cu mine Să scape de mînule de cîine. dosoftei, ps. 67/15. ◊ Expr. Născut, iar nu făcut = ale cărui însușiri sînt înnăscute sau ereditare, nu dobîndite. v. veritabil, autentic. cf. zanne, p. ii, 647. (Cu parafrazarea expresiei) Caracterul foarte laborios al creațiunii flaubertiene ar indica în autorul ei un scriitor făcut, iar nu născut. vianu, m. 211. (Rar; calc după fr. bien né) Bine născut = de familie bună; de neam, de viță. (Glumeț) O bună ospătare cu un vin așa de bine născut și așa de bine crescut ca vinul lui Zibal. caragiale, o. i, 60. – pl.: născuți, -te. – v. naște.