năstrușnic, ~ă a [At: GANE, N. 11, 15 / V: (reg) ~traș~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf slv нєстро жєнъ] 1 Care depășește prin proporții, intensitate, calitate etc. limitele obișnuite Si: extraordinar, nemaipomenit. 2 Care iese din comun Si: bizar, ciudat, curios, neobișnuit, straniu. 3 Nelalocul lui Si: sucit.

NĂSTRUȘNIC, -Ă, năstrușnici, -e, adj. Extraordinar, strașnic, grozav. Urcau din nou, săpînd tuneluri, Surpau la brazi să facă punți Și-aveau năstrușnice dueluri Cu urși mai mari și... mai mărunți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 119. ♦ Ciudat, bizar. Să zicem însă că, printr-o năstrușnică împrejurare, galantarele și tarabele ar fi înfățișat dintr-o dată belșug de mărfuri. PAS, Z. IV 52. Locuitorii străzii apărură cu paltoane și cojoace vechi și cu căciuli năstrușnice. SADOVEANU, O. VIII 155.

NĂSTRUȘNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care surprinde prin felul de a fi; straniu; anapoda; neobișnuit; ciudat; bizar. Idee ~că. 2) pop. Care se ține de năzbâtii; năzbâtios; poznaș; șotios. /cf. sl. nestruženu

năstrușnic a. (ironic) strașnic, grozav: îmi vine o idee năstrușnică AL. [Formă intensivă din strașnic].

năstrușnic, -ă adj. (cp. cu strașnic și năstrașnic). Est. Fam. Excentric, fantastic: ideĭe năstrușnică. Adv. În mod năstrușnic.

năstrașnic, ~ă a vz năstrușnic

năstrușnic adj. m., pl. năstrușnici; f. năstrușnică, pl. năstrușnice

năstrușnic adj. m., pl. năstrușnici; f. năstrușnică, pl. năstrușnice

năstrușnic adj. m., pl. năstrușnici; f. sg. năstrușnică, pl. năstrușnice

NĂSTRUȘNIC adj. v. neobișnuit.

NĂSTRUȘNIC adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

NĂSTRUȘNIC, -Ă adj. 1. Care depășește (prin proporții, intensitate, calitate etc.) limitele obișnuite; extraordinar, grozav, strașnic, nemaipomenit. Să-i pregătim o cinste din cele năstrușnice, care să-i ducă vestea dincolo de sat. gane, n. ii, 15, cf. ddrf, barcianu. Palma aceea năstrușnică... mi-a răcorit sufletul. d. zamfirescu, v. ț. 198. Domnul aghiotant Ambrozie îl fulgeră supt barbă c-un pumn năstrușnic. sadoveanu, p. s. 86, cf. anghel-iosif, c. m. i, 119. Aruncă năframa cea scumpă-napoi, Să crească un codru năstrușnic de-aramă. iosif, v. 117, cf. tdrg. Ciumurluiala constă în o slăbiciune a trupului, provenită dintr-o muncă forțată sau dintr-o beție năstrușnică ce ține 3-4 zile de-a rîndul. șez. ii, 130. ◊ (Ironic) Toți plecau în țări străine pentru a ajunge vrednici de dulcineea lor, făcînd năstrușnice vitejii. gherea, st. cr. i, 190. ◊ (Adverbial) Dar nu-i vorba de rușine... îi vorba că te iubesc așa de năstrușnic! alecsandri, t. 1 111. S-au ciocoit, drăguții de ei, încă mai năstrușnic. c. petrescu, î. ii, 214. 2. Care iese din comun, neobișnuit, curios, ciudat, straniu, bizar; nelalocul lui, sucit. Dac-am fost nebun eu să fac testamentul în folosul lor... așa mi se cade... O! ce idee năstrușnică! alecsandri, t. 624. Nu inventase încă, în jurul morții lui Ivan, o poveste năstrușnică. g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 238. Locuitorii străzii apărură cu paltoane și cojoace vechi și cu căciuli năstrușnice. sadoveanu, o. vi, 632, cf. c. petrescu, a. r. 11. S-au publicat însă și multe poezii slabe..., poezii în care autorii lor folosesc expresii năstrușnice, improprii. v. rom. octombrie 1954, 271. Să zicem însă că, printr-o năstrușnică împrejurare, galantarele și tarabele ar fi înfățișat dintr-o dată belșug de mărfuri. pas, z. iv, 52. Îi explică băbește că ideea i se pare cam năstrușnică, dar Matei nu părea decît pe jumătate convins. galan, b. i, 214, cf. ii, 51, 139, id. z. r. 6. Băiatul părea uneori moale, alteori agresiv. Avea idei năstrușnice. vornic, p. 9. ◊ (Adverbial) Așa descoperire, lucrări atît de mari Au inspirat năstrușnic vro zece gazetari. i. negruzzi, s. ii, 22. – Pl.: năstrușnici, -ce. – Și: (regional) năstrașnic, -ă adj. grigoriu-rigo, m. p. ii, 31. – Cf. slavonul нєстроужєнъ „nestrujit” Cf. graur, e. 28.