NĂTĂRĂIE, nătărăii, s. f. (Înv. și reg.) Nesocotință, nechibzuință, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. -ie.

nătărăie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~râie, ~rie / Pl: (1) ~ii / E: nătărău + -ie] (Îrg) 1 Nechibzuință. 2 Prostie. 3 Naivitate (3). 4 (Trs; îf nătărie) Gălăgie.

NĂTĂRĂIE sf. Prostie, neghiobie: sfiala lui o luă drept dovada statorniciei, măcar că era semnul nătărăiei (NEGR.) [nătărău].

NĂTĂRĂIE s. f. (Înv. și reg.) Nesocotință, nechibzuință, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. -ie.

NĂTĂRĂIE s. f. (Rar) Prostie, nerozie, neghiobie. Sfiala lui o luă drept dovada nestatorniciei, măcar că era semnul nătărăiei. NEGRUZZI, S. I 25. – Pronunțat: -ră-i-e.

nătărâie sf vz nătărăie

nătărie sf vz nătărăie

nătărăie (înv., reg.) s. f., art. nătărăia, g.-d. art. nătărăiei; (fapte) pl. nătărăii, art. nătărăiile (desp. -i-i-)

!nătărăie (înv., reg.) s. f., art. nătărăia, g.-d. art. nătărăiei; (fapte) pl. nătărăii, art. nătărăiile

nătărăie s. f., art. nătărăia, g.-d. nătărăii, art. nătărăiei

NĂTĂRĂIE s. v. gogomănie, nătângie, neghiobie, nerozie, nesocotință, prostie, stupiditate, stupizenie.

nătărăie s. v. GOGOMĂNIE. NĂTÎNGIE. NEGHIOBIE. NEROZIE. NESOCOTUNȚĂ. PROSTIE. STUPIDITATE. STUPIZENIE.

nătărăie s.f. (înv. și reg.) 1. nechibzuință, nesocotință, prostie, neghiobie, nerozie; naivitate. 2. zarvă, gălăgie.