NĂVĂLI, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

NĂVĂLI, năvălesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Adesea fig.) A tăbărî asupra cuiva cu scopuri dușmănoase; a ataca; a invada. 2. Intranz. A se revărsa, a pătrunde tumultuos. 3. Intranz. A se repezi într-o anumită direcție; (despre o mulțime) a se îmbulzi. 4. Intranz. (Despre lichide) A se revărsa în cantitate mare, cu forță. – Sb. navaliti, bg. navaljam.

A NĂVĂLI ~esc 1. intranz. 1) A da năvală; a intra în număr mare și cu scopuri agresive (pe un teritoriu străin). 2) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se năpusti; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A răzbate cu putere, ieșind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neașteptate în mare grabă; a da buzna. 5) (mai ales despre mulțimi)A ieși în mare grabă și în neorânduială. 6) (despre sânge) A curge cu putere și în cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu și insistent; a năpădi. ~ cu întrebări pe cineva. 2) (despre stari sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a copleși; a podidi. /<sl. navaljati

năvăli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălesc, imperf. 3 sg. năvălea; conj. prez. 3 sg. și pl. năvălească

NĂVĂLI vb. 1. v. năpusti. 2. a veni, (pop.) a da. (Stai puțin că doar nu ~ barbarii!) 3. v. îmbulzi. 4. a erupe, a irupe, a izbucni, a răbufni, a țâșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pământ.)

năvăli vb. IV. intr. I 1 (despre ființe, mai ales despre oameni; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „asupra”, „după”, „în”, „înaintea”, „la”, „spre”) a se arunca, a se azvârli, a se duce², a năpădi, a năpusti, a se porni, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, <rar> a se elansa, a se prăbuși, <înv. și pop.> a cădea, <pop.> a se opinti, <înv. și reg.> a năduli, a se prăpăstui, <reg.> a se aiepta¹, a se detorni, a iuruși, a se îniepta, a năboi², a se năprăti, a nooti, a se răpi, a se șupi¹, a se tovărî, a se țipa², <înv.> a se da², a erupe, a intra, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi, <fig.; rar> a se nărui, <fig.; înv.> a zbura. Năvălește asupra lui cu toată forța. Uliul a năvălit asupra prăzii. 2 (despre ființe) a se aglomera, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se strânge, <rar> a se buscula, <pop. și fam.> a se buluci, <pop.> a se grămădi, <reg.> a se bui, a se bulzi, a se dicăsi, a se înghebeji, a se nălogi, a se poroboti, a se târși¹, <înv.> a se îngloti, <fig.> a aflui, <fig.; rar> a se mușuroi². La ora deschiderii, oamenii au năvălit în fața intrării supermarketului. 3 (despre ființe, mai ales despre oameni) a tăbărî, <înv. și pop.> a tuna. Interlopii au năvălit în club și au distrus tot ce au găsit în cale. 4 (despre oameni, colectivități etc.; urmat de determ. locale introduse prin prep. „în”) a veni, <pop. și fam.> a da², <reg.> a răgădui¹, <fig.> a inunda. S-a speriat foarte tare când jandarmii au năvălit în curtea lui. II (pop.; despre petrol, gaze, surse de apă sub presiune, aer comprimat etc.) v. Erupe. Ieși. Irupe. Izbucni. Răbufni. Țâșni.