opțiuni
  • info

14 definiții pentru năzuință

din care

Explicative DEX

NĂZUINȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.

NĂZUINȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.

năzuință sf [At: PSALT. 188 / V: (reg) niz~ / Pl: ~țe, ~ți / E: năzui + -ință] (Înv) 1 Adăpost. 2 Refugiu. 3 Scăpare. 4 Cerere de ajutor. 5 Dorință puternică. 6 Aspirație.

NĂZUINȚĂ, năzuințe, s. f. Tendință, înclinație puternică și consecventă spre ceva; aspirație. I-ai împărtășit cîte ceva din viața ta și din năzuințele tale. PAS, Z. I 297. Rînd pe rînd îmi înviară Năzuințe frînte-n două, De la satu de sub munte Pînă-n lumea asta nouă. GOGA, C. P. 64.

NĂZUINȚĂ ~e f. Dorință puternică; aspirație; tendință. /a năzui + suf. ~ință

năzuință f. aspirațiune: năzuința omului spre bine.

năzuínță f., pl. e. Acțiunea de a năzui, tendență, aspirațiune: năzuința spre maĭ bine. Vechĭ. Scăpare, refugiŭ.

nizuință sf vz năzuință

Ortografice DOOM

năzuință s. f., g.-d. art. năzuinței; pl. năzuințe

năzuință s. f., g.-d. art. năzuinței; pl. năzuințe

năzuință s. f., g.-d. art. năzuinței; pl. năzuințe

Sinonime

NĂZUINȚĂ s. v. adăpost, azil, refugiu, scăpare.

NĂZUINȚĂ s. v. aspirație.

NĂZUINȚĂ s. aspirație, dor, dorință, poftă, pornire, rîvnă, tendință, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleală, (înv.) năslire, năslitură, rîvnitură.

năzuință s. v. ADĂPOST. AZIL. REFUGIU. SCĂPARE.

Intrare: năzuință
năzuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năzuință
  • năzuința
plural
  • năzuințe
  • năzuințele
genitiv-dativ singular
  • năzuințe
  • năzuinței
plural
  • năzuințe
  • năzuințelor
vocativ singular —
plural —
nizuință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năzuință, năzuințesubstantiv feminin

  • 1. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I-ai împărtășit cîte ceva din viața ta și din năzuințele tale. PAS, Z. I 297. DLRLC
    • format_quote Rînd pe rînd îmi înviară Năzuințe frînte-n două, De la satu de sub munte Pînă-n lumea asta nouă. GOGA, C. P. 64. DLRLC
etimologie:
  • Năzui + -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.