NĂZĂRIRE, năzăriri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări.

năzărire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: năzări] 1-2 (Pop) Ceea ce (apare sau) i se pare cuiva că apare. Si: apariție, halucinație, închipuire, nălucire, (îvp) năzăritură, vedenie (1-2). 3 (Pop) Observare. 4 (Reg) Ochire. 5 Ivire. 6 Închipuire.

NĂZĂRIRE, năzăriri, s. f. Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări.

NĂZĂRIRE, năzăriri, s. f. Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; închipuire, vedenie, nălucă.

năzărire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. năzăririi; pl. năzăriri

năzărire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. năzăririi; pl. năzăriri

năzărire s. f., g.-d. art. năzăririi; pl. năzăriri

NĂZĂRIRE s. 1. v. năzăreală. 2. v. halucinație. 3. v. fantomă.

NĂZĂRIRE s. 1. năzăreală. 2. halucinație, nălucire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.) 3. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare.