OARECE pron. nehot., adj. pron. nehot. (Pop.) l. Pron. nehot. Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape. 2. Adj. pron. nehot. Ceva, oareceva; oareșice. ♦ (Adverbial) Puțin, câtva. – Oare + ce.

oarece [At: COD.VOR. 52/14 / V: (îrg) ~rice, (înv) ~ci, va~, varice, vre~, (reg) ~rici, ~rce, orice, voa~ / A și: oarece / E: oare¹ + ce] 1 pnh (Îrg) Un lucru oarecare, neindentificat sau neprecizat mai îndeaproape Si: ceva, (înv) oareceva, (pop) oareșice. 2 (Îrg; îe) A avea ~ (pe cineva) A fi supărat pe cineva. 3 pnh (Îrg) Orice. 4 anh (Îrg) Oarecare (5). 5 anh (Înv) Indiferent ce. 6 av (Înv) Puțin. 7 av (Înv) Întrucâtva.

OARECE pron. nehot. (Înv. și reg.) Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva, oareceva; oareșice. ♦ (Adverbial) Puțin, câtva. – Oare + ce.

OARECE pron. nehot. înv. v. ORICE. /oare + ce

oarce pnh, anh vz oarece

oareci pnh, anh vz oarece

oarice anh, pnh vz oarece

oarici anh, pnh vz oarece

orice² pnh vz oarece

varece pnh, anh vz oarece

varice¹ pnh, anh vz oarece

oare-cé pron indefinit n. Vechĭ. Ceva. Adv. Cît-va, puțin: hărățindu-se oare-ce, aŭ dat dos (Let. 2, 221).

!oarece (ceva) (pop.) adj. pr. invar., adv., pr. invar. (~ necazuri, ~ mai îndrăzneț, Avea să-i spună ~.)

!oarece (ceva) (pop.) adj. pr. invar., pr. invar.

oarece pr. invar.

oarece.

*oare ce adv. + pr. ( ~ vrea?)

OARECE adv. v. cam, ceva, întrucâtva, nițel, oarecum, oareșicum, puțin.

OARECE pron. v. ceva.

oarece pron. v. CEVA.

oarece adv. v. CAM. CEVA. ÎNTRUCÎTVA. NIȚEL. OARECUM. OAREȘICUM. PUȚIN.

oarecé, (oarice), pron. neh. – (pop.) Un lucru oarecare; ceva: „Că pribagu o vrut fa oarece meșteșuguri cu acea mână...” (Papahagi, 1925: 307). – Din oare + ce (MDA).

oarece, (oarice), pron. neh. – (pop.) Un lucru oarecare; ceva: „Că pribagu o vrut fa oarece meșteșuguri cu acea mână...” (Papahagi, 1925: 307; Budești). – Din oare + ce (DEX, MDA).