oareunde av [At: CORESI, EV. 78 / V: (înv) or~, va~, (reg) ~einde / E: oare¹ + unde] 1 (Îrg) Undeva. 2 (Înv) Oriunde .

OAREUNDE adv. (învechit și regional) Undeva. Să zice că oareunde. un împărat curios Vrea să afle-n ce-chip este omul cel mai lenevos. PANN, P. V. I 109. Să-ți aduci, bade, aminte, Că-i blăstăm de oareunde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 264.

oareinde av vz oareunde

oreunde av vz oareunde

vareunde av vz oareunde

UNDE adv. A. De loc. 1 În care loc: ~ punea el mîna, punea și Dumnezeu mila (CRG.); n’am eu singur ~ să-mi plec capul (ISP.); fie-care știe ~-l strînge opinca; ~ e ața mai subțire, acolo se rupe; ~ nu-ți fierbe oala, nu-ți băga lingura (PANN); interogativ: ~? în ce loc? ~ ai fost? ~ te duci? F un’te duci? și zise Domnul cătră Cain: ~ iaste fratele tău Avel? (PAL.) ¶ 2 Precedat de prep. de, pe, pînă: întoarce-te de ~ ai venit; Au cine o să știe de ~-s, cine sînt? (EMIN.); de ~ nu-i, nici Dumnezeu nu cere (ZNN.); pe ~ iese cuvîntul, iese și sufletul (PANN); n’au mers pe calea ce venise, ci pe altă cale, pe ~ era țara întreagă (GR.-UR.); voiu umbla pînă ~ m’or duce picioarele; F a (nu) avea de ~, a (nu) avea bani, avere: mulțămită Domnului, părinții noștri aveau de ~, căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor (CRG.); vrea să dea leafă curției și nu avea de ~ (MUST.); interogativ: de ~? din ce loc? dincotro? pe ~? prin ce loc? pe ce drum? pînă ~? pînă la care loc? de ~ vii? pe ~ ai intrat în grădină? Bună ziua, vere! zice unul. – Să fii sănătos, zice celălalt; dar de ~ și pînă ~? (RET.) ¶ 2 ~ și ~, ici și colo, din loc în loc: ~ și ~ cîte un stejar se ridica din fundul prăpăstiei (GRL.) ; abia ~ și ~ se mai vede cîte un palat vechiu cu beciuri boltite (NEGR.). – B. De timp. 4 Cînd: Constantin Duca-Vodă se împlu de mare bucurie ~ auzi de acea veste (NEC.) ¶ 5 (De) ~, pe cînd: ~ alții nu puteau face unele lucruri de fierărie nici în trei ani, el într’o jumătate de an lucra ca o calfă veche (ISP.); de ~ pînă atunci mă duceam cu drag la școală, am început a umbla huciu-marginea (DLVR.) ¶ 6 Atunci, deodată: cum o văzu, ~ mi-i aruncă voinicul o ploaie de săgeți de o... făcu să turbeze de mînie (ISP.); și ~ nu pornește stînca la vale, săltînd tot mai sus de un stat de om (CRG.) ¶. – C. De mod. 7 Cum: boieriul... văzu ~ intrară voinici călări în chip de îngeri (RET.); F de ~? a) cum? îi trecu un fier ars în inimă, gîndindu-se că poate i-a călcat porunca; și de ~ să nu fie așa? (ISP.); b) vorbă să fie! cum să fie așa ceva? nu-ți mai închipui așa ceva: făcu rugăciunea ca să-l apere Dumnezeu de rele și să piară năluca... Ași! de ~? ce nălucă să piară ? căci ceea ce vedea el era aievea un copil frumos ca un îngeraș (ISP.); F de ~ și pînă ~, cum, ce fel, prin ce întîmplare: se mira de ~ și pînă ~ să-i vie lui acea bogăție (ISP.) ¶ 8 Ⓟ Fiindcă, pentru că: au fost zicînd că omul care nu știe carte este un dobitoc, adecă ~ nu știa carte Cantemir-Vodă (MUST.); faci așa, ~ ai necaz pe mine (R.-COD.); ~-i boier, crede că-i stăpîn pe munca mea? (PAMF.); Joe luă de nevastă pe Junona, fără voia părinților ei, poate că ~ erau frați (ISP.) ¶ 9 De ~ nu, dacă nu: dacă-ți place, kir Ianuleo! de ~ nu... să ne vedem cînd mi-oiu vedea ceafa (CAR.) ¶ 10 În compuneri: nici-unde, nicăieri; 👉 OARE-UNDE, ORI-UNDE, ORI-ȘI-UNDE, UNDEVA, UNDEVAȘI(LEA) [lat. ŭnde].

oare-únde adv. Vechĭ. Undeva.

oareunde adv.

oareunde

*oare unde adv. + adv. ( ~ o fi?)

OAREUNDE adv. v. oriîncotro, orișiunde, oriunde, pretutindeni, undeva.

oareunde adv. v. ORIÎNCOTRO. ORIȘIUNDE. ORIUNDE. PRETUTINDENI. UNDEVA.

oareúnde, adv. (reg.) Undeva: „Împăratul (…) i-o dat lui moșie tăt hotarul Ieudului, că o făcut amu oareunde tare mari vitejii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 260). – Din oare + unde (DEX).