OBIECTIVIST, -Ă, obiectiviști, -ste, adj. 1. Care aparține obiectivismului (1), privitor la obiectivism, care manifestă obiectivism. 2. (Ieșit din uz) Obiectiv (I 2). Obiectiv + suf. -ist: Cf. germ. Objektivist.

obiectivist, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. IV, 125 / P: o-biec~ / Pl: ~iști, ~e / E: obiectiv + -ist] 1 (Iuz) Obiectiv (3). 2 Care aparține obiectivismului (2). 3 Referitor la obiectivism (2). 4 Care manifestă obiectivism (2).

OBIECTIVIST, -Ă, obiectiviști, -ste, adj. 1. Care aparține obiectivismului (1), privitor la obiectivism, care manifestă obiectivism. 2. (Ieșit din uz) Obiectiv (I 2). – Obiectiv + suf. -ist. Cf. germ. Objektivist.

OBIECTIVIST, -Ă, obiectiviști, -ste, adj. Care ține de obiectivism (1), care manifestă obiectivism (1). – Pronunțat: -bi-ec-.

OBIECTIVIST, -Ă adj. Referitor la obiectivism, care manifestă obiectivism. [< fr. objectiviste].

OBIECTIVIST, -Ă adj. referitor la obiectivism, care manifestă obiectivism, propriu obiectivismului. (< germ. objektivist, rus. obiektivist)

OBIECTIVIST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de obiectivism; propriu obiectivismului. /obiectiv + suf. ~ist

OBIECTIVIST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care manifestă obiectivism. /obiectiv + suf. ~ist

obiectivist (desp. -biec-) adj. m., pl. obiectiviști; f. obiectivistă, pl. obiectiviste

obiectivist (-biec-) adj. m., pl. obiectiviști; f. obiectivistă, pl. obiectiviste

obiectivist adj. m. (sil. -biec-; mf. ob-), pl. obiectiviști; f. sg. obiectivistă, pl. obiectiviste

OBIECTIVIST, -Ă adj. 1. (Ieșit din uz) Obiectiv (I 2). A căutat să fie și să rămînă obiectivist. MACEDONSKI, O. IV, 125. 2. Care aparține obiectivismului (2), privitor la obiectivism; care manifestă obiectivism. ◊ (Adverbial) Din această preocupare de autenticitate ar fi greșit să se tragă concluzia că reacțiile personajelor sînt înregistrate obiectivist. CONTEMP. 1955, nr. 462, 3/2. – pl.: obiectiviști, -ste. – Obiectiv + suf. -ist. cf. germ. objektivist.