15 definiții pentru obijdui
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
- tezaur (1)
Explicative DEX
OBIJDUI, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. – Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti).
OBIJDUI, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. – Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
obijdui vt [At: ALECSANDRI, T. 1357 / Pzi: ~esc / E: vsl обиждѫ, обидѣти] (Înv) 1 A asupri. 2 A nedreptăți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍OBIJDUI (-uesc) vb. tr. Mold. A împila, a asupri: nu-i place să obijduească pe săraci (ALECS.) [vsl. obidĕti, obiždą].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OBIJDUI, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A nedreptăți, a împila, a asupri. Nu se cuvine să obijduiesc om nevinovat. SADOVEANU, B. 220. Da mă rog, cucoane, nu mă obijduiți. ALECSANDRI, T. 1333.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A OBIJDUI ~iesc tranz. pop. 1) A face să sufere, cauzând o obidă. 2) A înzestra în mod insuficient (cu ceva). În ce privește statura, natura l-a ~it. 3) înv. A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima; a împila /<sl. obiždon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obijduì v. a impila, a asupri tare: nu-i place să obijduiască pe săraci AL. [Slav. OBIJDATI, a calomnia].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIJDUIT adj. p. OBIJDUI. Împilat, asuprit: țăranul ~, înnecat pînă în gît în biruri și nevoi (VLAH.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
obijduĭésc v. tr. (vsl. obiždati, obidovati, obidĭeti, id. V. obidesc). Nedreptățesc, împilez, asupresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
obijdui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obijduiesc, 3 sg. obijduiește, imperf. 1 obijduiam; conj. prez. 1 sg. să obijduiesc, 3 să obijduiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obijdui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obijduiesc, imperf. 3 sg. obijduia; conj. prez. 3 să obijduiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obijdui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obijduiesc, imperf. 3 sg. obijduia; conj. prez. 3 sg. și pl. obijduiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obijdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obijduiesc, conj. obijduiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
OBIJDUI vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, tiraniza, urgisi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obijdui vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TIRANIZA. URGISI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OBIJDUl vb. IV. Tranz. (Învechit) 1. A asupri, a împila. Ai fost obijduit prin vreo samavolnicie din partea lor? ALECSANDRI, T. 1 357. Nu-i place să obijduiască pe săraci, id. ib. 1388, cf. ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. ◊ Fig. Iată la ce-i menită făptura noastră cînd soarta haină ne obijduiește. CONTEMPORANUL, VI2, 219. 2. A nedreptăți, a jigni, a ofensa. Milostivește-te... și nu mă obijdui cu prepusuri. SADOVEANU, O. XIII, 757. Am crescut-o curată ca o floare... și nu s-a atins de sufletul ei nici umbra prefăcătoriei; așa încît o obijduiești avînd îndoieli, id. o. x, 267. – prez. ind.: obijduiesc. – Din v. sl. ОБИЖДЖ (prez. ind. al lui ОБНДКТН).
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Nicoleta-Emilia
- acțiuni
| verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
obijdui, obijduiescverb
-
- Nu se cuvine să obijduiesc om nevinovat. SADOVEANU, B. 220. DLRLC
- Da mă rog, cucoane, nu mă obijduiți. ALECSANDRI, T. 1333. DLRLC
- 1.1. Jigni, nedreptăți, ofensa. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: jigni nedreptăți ofensa
-
etimologie:
- obiždon (prezentul indicativ al lui obidĕti). DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.