OBRĂZNICĂTURĂ, obrăznicături, s. f. Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.

obrăznicătură sf [At: GÂRLEANU, L. 27 / Pl: ~ri / E: obraznic + -ătură] 1 (Fam) Persoană obraznică (2) Si: (rar) obrăznicitură. 2 (Reg) Codobatură (Motacilla alba).

OBRĂZNICĂTURĂ (pl. -turi) sf. Mold. F Ființă obraznică: cînd ospătau băiții, ca niște obrăznicături ce erau, iată că intră... călugărul (VAS.).

OBRĂZNICĂTURĂ, obrăznicături, s. f. (Fam.) Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.

OBRĂZNICĂTURĂ, obrăznicături, s. f. (Familiar) Ființă obraznică.

OBRĂZNICĂTURĂ ~i f. fam. Persoană obraznică (mai ales copil). [Sil. -brăz-] /ob-raznic + suf. ~ătură

obrăznicătúră f., pl. ĭ. Fam. Copil obraznic.

obrăznicătură (desp. o-brăz-) s. f., g.-d. art. obrăznicăturii; pl. obrăznicături

obrăznicătură (o-brăz-) s. f., g.-d. art. obrăznicăturii; pl. obrăznicături

obrăznicătură s. f. (sil. -brăz-), g.-d. art. obrăznicăturii; pl. obrăznicături

OBRĂZNICĂTURĂ s. obraznic. (Este o ~ de copil.)

OBRĂZNICĂTURĂ s. v. codobatură, prundar, prundaș.

OBRĂZNICĂTURĂ s. obraznic.

obrăznicătură s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

OBRĂZNICĂTURĂ s. f. I. (Familiar) Persoană obraznică. Avea să vorbească unei obrăznicături care îndrăznise să se întreacă… cu el. GÂRLEANU, L. 27. O purtam cu mine și în mine... în toate gîndurile: diavol și înger... obrăznicătură mică, pălmuită în fața bătrînilor. G. m. ZAMFIRESCU, SF. m. n. I., 209.Cînd ospătau băieții, ca niște obrăznicături ce erau, iată că intră... călugărul. VASILIU, ap. CADE, cf. ALR I 1517/540. II. (Regional) Codobatură (Motacilla alba). cf. BĂCESCU, PĂS. 117, I. CR. III, 345. – PI.: obrăznicături. – Obraznic + suf. -ătură.