obscen, ~ă a [At: CALENDARIU (1794), 36/8 / Pl: ~i, ~e / E: fr obscène, lat obscenus, -a, -um] (D. gesturi, cuvinte, atitudini etc.) 1 Nerușinat. 2 Grosolan.

*OBSCEN adj. Porcos, murdar, necuviincios, nerușinat, desfrînat: după gesturile și grimasele cobzarului... pare a fi un cîntec ~ (CAR.) [fr.].

OBSCEN, -Ă, obsceni, -e, adj. Nerușinat, trivial, indecent, grosolan. După gesturile și grimasele cobzarului... pare a fi un cîntec obscen. CARAGIALE, O. II 13. La Paris, în lupanare de cinisme și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea. EMINESCU, O. I 151. Se vor înlătura... expresiunile obscene. ODOBESCU, S. 342.

OBSCEN, -Ă adj. Necuviincios, indecent, nerușinat, trivial, pornografic. [< fr. obscène, lat. obscenus].

OBSCEN, -Ă adj. (despre gesturi, cuvinte, atitudini) nerușinat, trivial, indecent; pornografic. (< fr. obscene, lat. obscenus)

OBSCEN ~ă (~i, ~e) (despre gesturi, cuvinte, atitudini etc.) Care vădește lipsă de pudoare; nerușinat. /<fr. obscene, lat. obscenus

obscen a. contrar bunei cuviințe: vorbe obscene.

*obscén, -ă adj. (lat. obscénus, de răŭ aŭguriŭ, oribil, obscen). Nerușinat, fără pudoare: vorbe obscene. Adv. A vorbi obscen.

obscen adj. m., pl. obsceni; f. obscenă, pl. obscene

obscen adj. m., pl. obsceni; f. obscenă, pl. obscene

obscen adj. m., pl. obsceni; f. sg. obscenă, pl. obscene

obscen (pr. sce)

OBSCEN adj. 1. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scârnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~; vorbe ~.) 2. pornografic, (fam.) porno. (Un film ~.) 3. v. lasciv.

OBSCEN adj. 1. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.) 2. impudic, lasciv, senzual, voluptos, (livr.) lubric. (Dans ~.)

OBSCEN, -Ă adj. (Despre gesturi, cuvinte, atitudini etc.) Nerușinat, trivial, indecent; grosolan. cf. calendariu (1 794), 36/8. Epigrame obscene, heliade, d. j. 19/3. Expresiunile obscene ce se cuprind... [în baladă], ne opresc de a o publica. FILIMON, O. I, 118, cf. BARONZI, L. 115. Biserica... se găsește totodată între două cîrciume a căror consumatori unesc glasurile lor răgușite și obscene cu cîntările religioase. alecsandri, s. 17. La Paris... Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea. eminescu, o. i, 151. După gesturile și grimasele cobzarului, după mișcările ce le face cu pîntecele, pare a fi un cîntec obscen. caragiale, o. i, 76. Se vor înlătura... expresiunile obscene. odobescu, s. ii, 342. Plictisiți de traiul unei vieți pierdute-n lene, v-aruncați, orbiți de pofte, în orgiile obscene. neculuță, ț. d. 91, cf. șăineanu, alexi, w. Spectacolul boierului erau alaiurile de o pompă burlescă, obscenele jocuri de păpuși. iorga, l. i, 7, cf. iordan, stil. 170. – pl.: obsceni, -e. – Din fr. obscène, lat. obscenus, -a, -um.