6 definiții pentru ocolaș (ocol)
Explicative DEX
OCOLAȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.
OCOLAȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ocolaș2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 69r/30 / Pl: ~e / E: ocol + -aș] 1-2 (Șhp) Îngrăditură (mică). 3 Staul. 4-5 (Șhp) Curte (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCOLAȘ 2, ocolașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. Pepelea a rădicat un ocolaș numai de frunziș. SBIERA, P. 1. Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). ȘEZ. IV 106.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
ocolaș2 (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocolașe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocolaș2 (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocolașe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocolaș (ocol mic) s. n., pl. ocolașe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ocolaș, ocolașesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui ocol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pepelea a rădicat un ocolaș numai de frunziș. SBIERA, P. 1. DLRLC
- Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). ȘEZ. IV 106. DLRLC
-
etimologie:
- Ocol + -aș. DEX '98 DEX '09