opțiuni

8 definiții pentru ocop

Explicative DEX

ocop sn [At: URECHE, ap. LET. I, 172 / V: (reg) ocup / Pl: ~uri / E: pn okop] 1 (Înv) Șanț de apărare Si: tranșee. 2 (Mol) Coviltir.

ocóp n., pl. urĭ (pol. okop, rus. okóp, sîrb. opkop, d. vsl. kopati, a săpa. V. copcă 2, copie 1, scopesc; căpăluĭesc). Vechĭ. Retranșament, tranșeĭe.

ocup sn vz ocop

Etimologice

ocop (-puri), s. n. – Tranșee. Pol. okop (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

Sinonime

OCOP s. v. șanț, tranșee.

ocop s. v. ȘANȚ. TRANȘEE.

Regionalisme / arhaisme

OCOP s.n. (Mold.) Șanț de apărare, tranșee. Se cunosc ocupurile leșilor făcute de atunce. URECHE. Pre hotarul satului sînt ocupuri făcute de Ieși. URECHE. Au intrat în ocop ș-au scos pe turci. PSEUDO-COSTIN, 15r. Numai ce s-audzie tunurile dînd din ocup. NECULCE. Variante: ocup (URECHE; NECULCE). Etimologie: pol. okop. Cf. h i n d i c h i u.

OCUP s.n. v. ocop.

Intrare: ocop
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocop
  • ocopul
  • ocopu‑
plural
  • ocopuri
  • ocopurile
genitiv-dativ singular
  • ocop
  • ocopului
plural
  • ocopuri
  • ocopurilor
vocativ singular —
plural —
ocup
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ocup
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)