OCULT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ** Științe oculte = doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns², tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns¹, în taină. – Din fr. occulte.

ocult, ~ă [At: HELIADE, O. I, 326 / Pl: ~lți, ~e / E: fr occulte] 1 a Care aparține ocultismului Si: ocultist (3), ocultistic (1). 2 a Privitor la ocultism Si: ocultist (4), ocultistic (2). 3 a De ocultism Si: ocultist (5), ocultistic (3). 4 a Tainic. 5 av Pe ascuns.

*OCULT adj. 1 Ascuns, tainic, misterios: o putere ~ă ¶ 2 Științe ~e, pretinsele științe care dau adepților lor puteri supranaturale, ca alhimia, astrologia, magia, necromanția, etc. ¶ 3 Neaccesibil spiritului omenesc: cauze ~e [fr. < lat.].

OCULT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ♦ Științe oculte = doctrine și practici secrete care au ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns², tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns¹, în taină. – Din fr. occulte.

OCULT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care admite ocultismul, care se bazează pe ocultism, care se referă la ocultism. În gînd o văd Vag luminoasă, Alburie – O fotografie, în cărțile oculte. CAMIL PETRESCU, V. 56. Nu sînt alte decît niște slabe și proaste rămășiți a acelei științi oculte, care era atît de dezvoltată la vechii egipteni. ALECSANDRI, O. P. 67. 2. Ascuns; tainic. Ca o putere ocultă, străină de voința lui, îi împingea trupul greu și moleșit. VLAHUȚĂ, O. AL. II 195.

OCULT, -Ă adj. 1. Bazat pe ocultism. 2. Ascuns; tainic; necunoscut. // adv. Pe ascuns, în taină. [Cf. fr. occulte, lat. occultus].

OCULT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ științe ~e = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus)

OCULT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de ocultism; propriu ocultismului. 2) și adverbial Care are un înțeles ascuns; tainic; mistic. /<fr. occulte

ocult a. ascuns, ce se produce într’un mod misterios: putere ocultă; științe oculte, pretinse științe cari rămâneau ascunse mulțimii, ca astrologia, magia, alhimia.

*ocúlt, -ă adj. (lat. oc-cultus, part. d. oc-cúlere, a ascunde). Ascuns, misterios: putere ocultă. Științe oculte, pretinse științe care nu eraŭ știute de mulțime, ca: alchimia, astrologia, magia, necromanția, spiritizmu ș. a. S. f. Un grup de sectari din partidu liberal, numit așa de Neculaĭ Fleva pe la 1894. Adv. În mod ocult.

ocult adj. m., pl. oculți; f. ocultă, pl. oculte

ocult adj. m., pl. oculți; f. ocultă, pl. oculte

ocult adj. m., pl. oculți; f. sg. ocultă, pl. oculte

OCULT adj. 1. v. misterios. 2. v. ascuns.

OCULT adj. 1. magic, misterios, (înv.) maghicesc. (Forțe ~.) 2. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.)

OCULT, -Ă adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism. Nu sînt alte decît niște slabe și proaste rămășiți a acelei științi oculte care era atît de dezvoltată la vechii egipteni. ALECSANDRI, O. P. 67. În gînd o văd Vag luminoasă, Alburie – O fotografie, în cărțile oculte. CAMIL PETRESCU, v. 56. Acum ascultară... despre puterea grozavă a Marelui Orient, despre ceremoniile oculte. id. o. II, 117. 2. Ascuns, tainic, misterios. Himia cît a fost o știință ocultă... nu era o știință. PROPĂȘIREA (1844), 202²/22. De cînd se inventă alfabetul... în toate progresul deveni mai răpede; științele, de unde erau ascunse sau oculte, se divulgară. HELIADE, o. II, 40. Clasa corporațiilor... face iară un fel de stat ocult, împărțit în diferite corpuri, fiecare cu statutele și regulamentele lor. BOLLIAC, o. 251. Se poate atribui... mai cu seamă la lipsa unei organizații regulate și la efectul unor intrigi oculte. GHICA, A. 796. Dar totodată avem și ajutoruri oculte. ALESCADRI, S. 110. Dar tu, neștiutoare, domneai a mea ființă... Erai – cum ești și astăzi – oculta mea credință. MACEDONSKI, O. II, 209. Ca o putere ocultă, străină de voința lui, îi împingea trupul greu și moleșit. VLAHUȚĂ, O. A. III, 195, cf. DDRF, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Reprezintă o forță reală și ocultă. SADOVEANU, o. IX, 95, cf. CĂLINESCU, E. O. I, 122, STANCU, R. a. IV, 384. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, în taină. Și angelul p-acesta îl ia și cu el vine Ocult, pe nesimțite, d-al său Raimond aproape. HELIADE, O. I, 326. Noi n-avem nevoie să lucrăm ocult. SADOVEANU, o. IX, 95. – PI.: oculți, -te. – Din fr. occulte.