ODIHNIRE s. f. Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.

odihnire sf [At: CHEIA ÎN. 2^r/11 / V: (reg) odin~ / Pl: ~ri / E: odihni] 1 Repaus. 2 (Rel; reg; mpl) Oprire a procesiunii mortuare în drum spre cimitir, pentm a se citi din evanghelii. 3 (Bis; șîs ~ veșnică) Moarte.

ODIHNIRE, odihniri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.

ODIHNIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) odihni; odihnă, repaus.

odinire sf vz odihnire corectat(ă)

ODINI vb. IV V. odihni.

odihnire s. f., g.-d. art. odihnirii

odihnire s. f., g.-d. art. odihnirii

odihnire s. f., g.-d. art. odihnirii; pl. odihniri

ODIHNIRE s. repauzare. (~ cuiva, după lucru.)

ODIHNIRE s. repauzare. (~ cuiva, după lucru.)

ODIHNIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) odihni. 1. Repaus, odihnă (1). cf. odihni (1). cf. POLIZU, LM, barcianu, alexi, w., DHLR I, 257, 265, 275. 2. (Regional, în practicile religiei creștine, mai ales la pl.) Popas, oprire a procesiunii mortuare în drum spre cimitir, pentru a se citi evanghelii. Îi faĉe [mortului] trei uodiniri pe drumu biseriĉi (Grădiștea – Rîmnicu Vîlcea). alr ii/i mn 89, 2 712/812. 3. (În limbajul bisericesc, determinat prin „veșnică”) Moarte (considerată ca stare de repaus veșnic); odihnă (4). cf. odihni (4). Numaidecît merg dirept... spre odihnirea cea veacinică. cheia In. 2^r/11. – pl.: odihniri. – Și: (regional) odinire s. f. – v. odihni.