ofensă sf [At: NEGULICI / Pl: ~se / E: fr offense] 1-2 Cuvânt sau faptă jignitoare Si: injurie, insultă, jignire.

OFENSĂ, ofense, s. f. Cuvînt sau faptă jignitoare; insultă, jignire, injurie. Nu pierdea prilejul să le arunce o ofensă. C. PETRESCU, C. V. 99. Asta o consider ca o ofensă adusă autorităților portului. BART, S. M. 103. Ofensa nemaiauzită o ținuse secretă. IBRĂILEANU, A. 22.

OFENSĂ s.f. Comportare, faptă, exprimare, expresie jignitoare; jignire, insultă, injurie. [< fr. offense, cf. lat. offensa].

OFENSĂ s. f. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< fr. offense, lat. offensa)

OFENSĂ ~e f. Vorbă sau faptă ofensatoare; insultă. ◊ A aduce (cuiva) o ~ a ofensa; a jigni. [G.-D. ofensei] /<fr. offense

ofensă f. insultă cu vorba sau cu fapta.

*ofénsă f., pl. e (fr. offense, d. lat. offensa). Vorbă saŭ purtare care ofensează, acțiunea de a ofensa.

ofensă s. f., g.-d. art. ofensei; pl. ofense

ofensă s. f., g.-d. art. ofensei; pl. ofense

ofensă s. f., g.-d. art. ofensei; pl. ofense

ofensă (ofense), s. f. – Injurie, insultă. Fr. offense. – Der. ofensa, vb., din fr. offenser; ofensator, adj. (insultător); ofensiv, adj., din fr. offensif; ofensivă, s. f., din fr. offensive; inofensiv, adj., din fr. inoffensif.

OFENSĂ s. v. jignire.

OFENSĂ s. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i-a fost adusă.)

OFENSĂ. Subst. Ofensă, insultă, insultare, jignire, lezare (fig.), injurie, ocară (pop.), invectivă, ultragiere, ultraj, afront, vexațiune (livr.); crimă de lezmajestate. Înjurare, drăcuire; înjurătură, sudalmă (pop.), suduitură (pop.), hulă (pop.). Înjosire, umilire. Adj. Ofensator, ofensant (rar), insultător, jignitor, injurios, ocărîtor (înv.), vexatoriu (livr.). Ofensat, lezat (fig.), insultat, jignit, ofuscat (fam.), vexat (livr.). Vb. A ofensa, a insulta, a jigni, a invectiva, a ultragia, a-i da (a-i spune) (cuiva) o pupăză în obraz, a leza (fig,), a vexa (livr.). A se ofensa, a se simți jignit, a se ofusca (fam.). A (se) înjura, a (se) sudui (pop.), a (se) drăcui, a (se) ocărî, a (se) blestema, a huli (pop.). V. batjocură, blestem, defăimare, discreditare, impolitețe, umilință.