OFILIRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.^[1]

ofilire sf [At: PSALT. 114 / V: (înv) ovi~, ovel~ / Pl: (rar) ~ri / E: ofili] 1 (D. plante și părți ale lor) Veștejire. 2 (D. oameni) Pierdere a culorii, a frăgezimii feței Si: îngălbenire. 3 (D. oameni) Pierdere a puterii, a vigorii. 4 (Fig) Întristare. 5 (Înv; îf ovilire) Pierdere a nădejdii Si: descurajare.

OFILIRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.

OFILIRE s. f. Acțiunea de a (se) ofili și rezultatul ei. 1. Veștejire a unei plante (ca urmare a faptului că pierde mai multă apă decît absoarbe); pălire. 2. Fig. Pierdere a culorii, a frăgezimii feței; pierdere a vioiciunii, a vigorii tinereții; slăbire. În acele chipuri se vede ceva mai mult decît ofilire. ODOBESCU, S. I 24.

ovelire sf vz ofilire

ovilire sf vz ofilire

ofilire s. f., g.-d. art. ofilirii; pl. ofiliri

ofilire s. f., g.-d. art. ofilirii; pl. ofiliri

ofilire s. f., g.-d. art. ofilirii; pl. ofiliri

OFILÍRE (< ofili) s. f. 1. Faptul de a se ofili; veștejire. ♦ Stare care apare la plante atunci când pierd, prin transpirație, mai multă apă decât reușesc să absoarbă din sol; la unele plante este un mecanism de evitare a supraîncălzirii. 2. (FITOPAT.) Simptom de boală la plantele atacate de unii agenți patogeni care se dezvoltă în vasele conducătoare (ex. o. castraveților, provocată de bacterie Erwinia tracheiphila).

OFILIRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

OFILIRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

OFILIRE. Subst. Ofilire, veștejire, pălire, îngălbenire; uscare, uscat. Adj. Ofilit, veșted, veștejit, pălit, îngălbenit, gălbenit (înv. și pop.), trecut, fanat, uscat, ars. Vb. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) păli, a (se) îngălbeni, a (se) gălbeni (înv. și pop.), a se trece, a se fana, a se usca. V. galben.