opțiuni
  • info

12 definiții pentru ofta

din care

Explicative DEX

OFTA, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.

OFTA, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.

ofta [At: CAT. MAN. II, 201 / V: (înv) ohta / Pzi: ~tez / E: oft] 1 vi A scoate un oftat (în semn de dor, supărare, regret etc.) Si: a suspina. 2 vi (Îe) A ~ după cineva (sau după ceva) A regreta mult pierderea cuiva sau a ceva. 3 vi (Îae) A dori din tot sufletul pe cineva sau ceva. 4 vi (Rar) A suferi. 5 vt (Înv) A regreta. 6 vr (Îvp) A se jelui.

OFTA, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat. V. suspina. Era mîhnire și jale, căci despre mine nu se știa nimic; și mama ofta cu amar, închidea ochii, și lacrimi încete îi curgeau pe obrajii zbîrciți. SADOVEANU, O. VI 116. Oftă din adînc și își ușură inima, apăsată ca de o piatră de moară. VLAHUȚĂ, O. A. 103. Iar ea, vorbind cu el în somn, Of tind din greu suspină. EMINESCU, O. I 168. ◊ Fig. Sună acoperișul, oftează adierile vîntului. SADOVEANU, N. P. 257. Vîntul ofta tot mai adînc pe sub praguri. I. BOTEZ, ȘC. 7O. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta adine pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva). Toată ziulica ofta omul după o vorbă mai dulce. CARAGIALE, O. III 33. Să oftezi dup-a ta fată. EMINESCU, O. I 83. Oftă după mărimea și vitejia trecută a romînilor. BĂLCESCU, O. I 319. ◊ Refl. (Popular) A se jelui, a se tîngui. Nu flămînzesc, Nu însetez, Dar totuna mă oftez. GOROVEI, C. 70.

A OFTA ~ez intranz. 1) A inspira adânc și prelung și a expira aerul printre buzele semiînchise cu un sunet caracteristic, ca semn al unui necaz; a scoate suspine; a suspina. ◊ ~ (sau a suspina) după cineva (sau după ceva) a) a dori mult să vadă pe cineva sau ceva; b) a resimți greu pierderea cuiva (sau a ceva). 2) (despre bolnavi sau suferinzi) A rosti întruna „of” (din cauza unei dureri). /Din oft

oftà v. a suspina, a geme. [Tras din oft, formă intensivă din of].

ohta v vz ofta

oftéz v. intr. (d. oft, imit., ca și vgr. ohtháo, mă supăr, d. óh, oh, of, și bg. ohtĭy și ohkam). Suspin.

Ortografice DOOM

ofta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oftez, 3 oftează; conj. prez. 1 sg. să oftez, 3 să ofteze

ofta (a ~) vb., ind. prez. 3 oftează

ofta vb., ind. prez. 1 sg. oftez, 3 sg. și pl. oftează

Sinonime

OFTA vb. a suspina, (Transilv.) a șioi, (Transilv. și Ban.) a (se) șușcăi, (prin Ban.) a șușni. (A ~ din adâncul inimii.)

OFTA vb. a suspina, (Transilv.) a șioi, (Transilv. și Ban.) a (se) șușcăi, (prin Ban.) a șușni. (A ~ din adîncul inimii.)

Intrare: ofta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofta
  • oftare
  • oftat
  • oftatu‑
  • oftând
  • oftându‑
 singular plural
  • oftează
  • oftați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oftez
 (să)
  • oftez
  • oftam
  • oftai
  • oftasem
a II-a (tu)
  • oftezi
 (să)
  • oftezi
  • oftai
  • oftași
  • oftaseși
a III-a (el, ea)
  • oftează
 (să)
  • ofteze
  • ofta
  • oftă
  • oftase
plural I (noi)
  • oftăm
 (să)
  • oftăm
  • oftam
  • oftarăm
  • oftaserăm
  • oftasem
a II-a (voi)
  • oftați
 (să)
  • oftați
  • oftați
  • oftarăți
  • oftaserăți
  • oftaseți
a III-a (ei, ele)
  • oftează
 (să)
  • ofteze
  • oftau
  • oftară
  • oftaseră
ohta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ofta, oftezverb

  • 1. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suspina
    • format_quote Era mîhnire și jale, căci despre mine nu se știa nimic; și mama ofta cu amar, închidea ochii, și lacrimi încete îi curgeau pe obrajii zbîrciți. SADOVEANU, O. VI 116. DLRLC
    • format_quote Oftă din adînc și își ușură inima, apăsată ca de o piatră de moară. VLAHUȚĂ, O. A. 103. DLRLC
    • format_quote Iar ea, vorbind cu el în somn, Oftînd din greu suspină. EMINESCU, O. I 168. DLRLC
    • format_quote figurat Sună acoperișul, oftează adierile vîntului. SADOVEANU, N. P. 257. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul ofta tot mai adînc pe sub praguri. I. BOTEZ, ȘC. 70. DLRLC
    • 1.1. reflexiv popular A se jelui, a se tângui. DLRLC
      sinonime: jelui tângui
      • format_quote Nu flămînzesc, Nu însetez, Dar totuna mă oftez. GOROVEI, C. 70. DLRLC
    • chat_bubble A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toată ziulica ofta omul după o vorbă mai dulce. CARAGIALE, O. III 33. DLRLC
      • format_quote Să oftezi dup-a ta fată. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
      • format_quote Oftă după mărimea și vitejia trecută a romînilor. BĂLCESCU, O. I 319. DLRLC
etimologie:
  • oft DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.