12 definiții pentru oftat
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
OFTAT, oftaturi, s. n. Respirație puternică, profundă și prelungă, însoțită în expirație de un zgomot caracteristic care întrerupe ritmul respirator normal, pricinuită de o durere morală (sau fizică); suspin, oftătură, aht, oft, oftare. – V. ofta.
OFTAT, oftaturi, s. n. Respirație puternică, profundă și prelungă, însoțită în expirație de un zgomot caracteristic care întrerupe ritmul respirator normal, pricinuită de o durere morală (sau fizică); suspin, oftătură, aht, oft, oftare. – V. ofta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
oftat1 sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 62/4 / V: (înv) oht~ / Pl: ~uri / E: ofta] 1 Respirație puternică, profundă și prelungită, de obicei pricinuită de o durere morală sau fizică, dând naștere, în expirație, unui sunet caracteristic Si: oftare (1), oftătură, suspin, (îrg) aht, oft Vz geamăt. 2 (Fig) Necaz. 3 (Fig) Suferință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oftat2, ~ă a [At: BĂRAC, A. 40 / Pl: ~ați, ~e / E: ofta] (Înv) Mult așteptat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFTAT, oftaturi, s. n. Respirație puternică, profundă și prelungă, pricinuită de o durere morală (uneori fizică) și dînd naștere, în expirație, unui sunet caracteristic; suspin. V. geamăt. Somnul oamenilor săraci e necăjit și vine greu... îl întrerup oftaturi. PAS, Z. I 246. Oftă lung și i se păru că-ntr-un oftat își povesti toată viața. MIRONESCU, S. A. 82. Iartă-i doamne, păcatu Cui a făcut oftatu, Că oftatu-i lucru mare Și e bun la supărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 219. Fig. Doina plîngea pe strune... apoi slăbi, pînă ce se stinse într-o adiere jalnică, într-un oftat. SADOVEANU, O. I 301. În oftat se-ndoaie fagii, Tremură în crîng alunii. GOGA, C. P. 82. Izvoarele-o plîng și îi tînguie soarta, Iar firea își nalță la ceruri oftatul. NECULUȚĂ, Ț. D. 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oftat n. rezultatul oftării: geamăt, suspin.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oftát m., pl. urĭ. Suspin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ohtat sn vz oftat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
oftat s. n., pl. oftaturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oftat s. n., pl. oftaturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oftat s. n., pl. oftaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
OFTAT s. oftare, suspin, suspinare, suspinat, (pop.) aht, (înv. și reg.) oft, (înv.) oftătură. (Un ~ de ușurare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OFTAT s. oftare, suspin, suspinare, suspinat, (pop.) aht, (inv. și reg.) oft, (înv.) oftătură. (Un ~ de ușurare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oftat, oftaturisubstantiv neutru
- 1. Respirație puternică, profundă și prelungă, însoțită în expirație de un zgomot caracteristic care întrerupe ritmul respirator normal, pricinuită de o durere morală (sau fizică). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Somnul oamenilor săraci e necăjit și vine greu... Îl întrerup oftaturi. PAS, Z. I 246. DLRLC
- Oftă lung și i se păru că-ntr-un oftat își povesti toată viața. MIRONESCU, S. A. 82. DLRLC
- Iartă-i doamne, păcatu Cui a făcut oftatu, Că oftatu-i lucru mare Și e bun la supărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 219. DLRLC
- Doina plîngea pe strune... apoi slăbi, pînă ce se stinse într-o adiere jalnică, într-un oftat. SADOVEANU, O. I 301. DLRLC
- În oftat se-ndoaie fagii, Tremură în crîng alunii. GOGA, C. P. 82. DLRLC
- Izvoarele-o plîng și îi tînguie soarta, Iar firea își nalță la ceruri oftatul. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. DLRLC
-
etimologie:
- ofta DEX '98 DEX '09