oglindire sf [At: LM / V: (înv) ~dare / E: oglindi] 1 (Îrg) Observare. 2 Proiectare pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă Si: oglindit¹ (3). 3 Reflectare a unor stări, fenomene, acțiuni Si: oglindit¹ (4). 4 Reprezentare.

OGLINDIRE, oglindiri, s. f. Acțiunea de a (s e) oglindi și rezultatul ei; reflectare. Ape fără oglindire, Sfoara rîurilor subțire Care-într-o dîră se zbate... ARGHEZI, V. 236.

oglindare sf vz oglindire

oglindire (desp. o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindirii; pl. oglindiri

oglindire (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindirii; pl. oglindiri

oglindire s. f. (sil. -glin-), g.-d. art. oglindirii; pl. oglindiri

OGLINDIRE s. 1. proiectare, răsfrângere, reflectare, reflex, (înv.) reflect. (~ în apă a stelelor.) 2. v. reflectare. 3. v. proiecție.

OGLINDIRE s. 1. proiectare, răsfrîngere, reflectare, reflex, (înv.) reflect. (~ în apă a stelelor.) 2. înfățișare, reflectare, reprezentare. (~ realității în artă.) 3. proiecție, reflectare. (Ieronim e ~ idealizată a poetului însuși.)