❍OIAGĂ (pl. -iegi) sf. Trans. Băn. 1 Sticlă: să mergem cît de iute, căci avem de trecut o mare, apoi un deal de ~ (CAT.) ¶ 2 🏺 Clondir, butelie de sticlă: Ș’un colac ș’un godinaș Ș o ~ de vinars (VOR.); F e beteagă de ~, s’a îmbătat, îi place băutura [ung. ü v e g].

oiágă, oiege, oieje, (uiagă, iagă), s.f. (reg.) 1. Recipient din sticlă de litraj mic; glaje, sticlă: „Plata noastră-i foarte mică / Numa-o iagă de pălincă” (Bilțiu, 1996: 72). 2. Cleștar. ■ (top. mit.) Muntele de Oiagă = Muntele de cleștar: „Și să știi că atunci mi-i afla tu pă mine când îi vide Muntele de Oiagă” (Bilțiu, 2007: 115). – Din magh. üveg „sticlă” (Galdi, după DER).