olar [At: PSALT. 3 / V: (înv) ~iu, (reg) ul~ sm / Pl: (1-5) ~i, (6) ~e / E: oală + -ar] 1-2 sm Persoană care (fabrică sau) vinde oale de pământ. 3 sm (Îs) Neam de ~ Persoană care minte cu ușurință. 4 sm (Pop; îe) A râde râsul ~ului A râde forțat. 5 a Leneș. 6 sn (Reg) Dulap în care se țin oale.

OLAR sm. ⚚ Cel ce face sau vinde oale [lat. ollarius].

OLAR, olari, s. m. 1. Meșter care face (și vinde) oale sau alte obiecte din lut ars. Toamna coboară olarii la șes cu căruțe cu oale. STANCU, D. 43. 2. Par cu crăci, în care se agață vasele de la stînă, după ce s-au spălat; prepeleac.

OLAR¹ ~e n. reg. Par cu crăcane pe care se usucă oalele. /oală + suf. ~ar

OLAR² ~i m. 1) Meșter care face oale și alte obiecte din argilă arsă. 2) înv. Negustor de obiecte de acest fel. /oală + suf. ~ar

olar m. fabricant de oale. [Lat. OLLARIUS].

olár m. (d. oală saŭ lat. ollarius). Fabricant orĭ vînzător de oale.

olariu sm vz olar

olar s. m., pl. olari

olar s. m., pl. olari

olar s. m., pl. olari

OLAR s. m., s. n. I. s. m. Meșter care face (și vinde) oale (I 1, 2) sau alte obiecte din lut ars. Paști-i cu fuște de fieru, a vas de lut (ca vasu olarului D) frînge-i. psalt. 3. Ca vasele a olariului zdrobi-vei pre dînșii. biblia (1688), ap. gcr i, 283/12, cf. anon. car., lex. mars. 205. Așijderea și tîrgul Baia l-au descălecat niște olari sași. n. costin, l. 174. Norocul și pre porcariu și pre olariu tot cu o orbime caută. cantemir, ist. 299. Lei 10 de la starostele de olari (a. 1776). uricariul, xix, 327, cf. 341, v, 66/19, clemens. Meșteri... pentru lucrul clădirilor și cărămidari pentru pregătirea materialurilor; acestora li se zicea olari și cărămidari. pamfile, i. c. 383. Toamna coboară olarii la șes cu căruțe cu oale. stancu, d. 43. Tinerii boieri ciocnesc ulcelele pline cu vin cu țăranii, cu drumeții din han: lingurari, cărbunari, olari. v. rom. mai 1954, 206. Un olariu făcuse foarte multe oale. sbiera, p. 218, cf. com. marian, alr ii 6480, ib. 6492/551, a ix 3, 4, 5. După ce olaru a făcut oala, unde vrea îi pune toarta. zanne, p. iv, 152. ◊ Neam de olar = epitet dat unui om care inventează repede minciunile. cf. pamfile, văzd. 176. Roata olarului v. roată. ◊ Expr. A rîde rîsul olarului = a rîde silit. cf. zanne, p. v, 461. ♦ (Adjectival) Căruia îi place să stea mai mult acasă, pe vatră; leneș. cf. pamfile, a. r. 253. II. (Regional) 1. s. m. Sărciner (Bîlca – Adjud). chest. v 58/4. 2. s. n. Dulap în care se țin oale (I 1, 2). v. etajeră, poliță. cf. jahresber. viii, 83, varone, j. r. 65. – pl. : (I, II 1) olari, (II 2) olare. – Și: (învechit) olariu, (regional) ular (alr ii 6 480/836) s. m. – Oală + suf. -ar.