omisiune sf [At: HELIADE, D. J. 18/21 / P: ~si-u~ / V: (înv) ~ie / Pl: ~ni / E: fr omission, lat omissio, -onis] 1 Trecere cu vederea Si: neglijare. 2 Lucru omis S: lacună, lipsă.

OMISIUNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite și rezultatul lui; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, lacună.

OMISIUNE s.f. Faptul de a omite; omitere; lucru omis, lipsă. [Pron. -si-u-, var. omisie s.f. / cf. fr. omission, lat. omissio].

OMISIUNE s. f. faptul de a omite; omitere; (p. ext.) lucru omis. (< fr. omission, lat. omissio)

OMISIUNE ~i f. 1) v. A OMITE. 2) Lucru, fapt omis, scăpat din vedere. [Sil. -si-u-] /<fr. omission, lat. omissio, ~onis

omisiune f. acțiune de a omite și lucrul omis.

*omisiúne f. (lat. o-missio, -ónis). Acțiunea de a omite. Lucru omis: în această listă-s o mulțime de omisiunĭ.

omisie sf vz omisiune

OMISIE s.f. v. omisiune.

omisiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. omisiunii; pl. omisiuni

omisiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. omisiunii; pl. omisiuni

omisiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. omisiunii; pl. omisiuni

omisiune (i-u)

OMISIUNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. lacună, săritură. (Să completăm ~ din text.) 3. v. omitere.

OMISIUNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. săritură. (Să completăm ~ din text.)

Omisiune ≠ adăugire