omite vt [At: CALENDAR (1856) VII, 19 / Pzi: omit / E: lat omittere, fr omettre] 1 A trece cu vederea Si: a neglija. 2 A uita ceva ce trebuia făcut, spus etc.

OMITE, omit, vb. III. Tranz. A lăsa la o parte, a neglija, a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia făcut, spus, amintit etc.).

OMITE vb. III. tr. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). [P.i. omit. / < lat. omittere, cf. fr. omettre].

OMITE vb. tr. a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). (< lat. omittere)

A OMITE omit tranz. A lăsa la o parte în mod voit; a trece sub tăcere. /<lat. omittere

omite v. a lăsa afară, a trece cu vederea: a omite vorbe, rânduri.

omít, omis, a omíte v. tr. (lat. o-mittere. V. ad-, co-, de-, per-, pro-, re- și trans-mit, tri-met). Las afară, trec cu vederea: a omite o vorbă, un rînd (într’un text), o persoană la o sărbare (neinvitînd-o).

omite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omit, 2 sg. omiți, 3 sg. omite; conj. prez. 1 sg. să omit, 3 să omită; ger. omițând; part. omis

omite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omit; conj. prez. 3 să omită; ger. omițând; part. omis

omite vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omit; conj. prez. 3 sg. și pl. omită; part. omis

OMITE vb. 1. a sări. (A ~ o parte din text.) 2. a scăpa, (fig.) a mânca. (A ~ o literă la culesul unui text.) 3. v. neglija. 4. a neglija, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din câte știa că i-ar face plăcere.) 5. a ignora, a neglija, a nesocoti. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

OMITE vb. 1. a sări. (A ~ o parte din text.) 2. a scăpa. (A ~ o literă la corectură.) 3. a neglija, (reg.) a întrelăsa, (înv.) a negriji, a neîngriji. (A ~ să-și ia doctoria.) 4. a neglija, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din cîte știa că i-ar face plăcere.) 5. a ignora, a neglija, a nesocoti. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)