opțiuni
  • info

12 definiții pentru optimist (adj.)

din care

Explicative DEX

OPTIMIST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.

OPTIMIST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.

optimist, ~ă [At: VASICI, M. I, 192 / Pl: ~iști și (iuz) ~i, ~e / E: fr optimiste] 1-4 smf, a (Persoană) care manifestă optimism (2-3). 5-6 smf, a (Adept) al optimismului (1). 7 a Care se bazează pe optimism (2).

OPTIMIST, -Ă, optimiști, -ste, adj. (În opoziție cu pesimist) Care manifestă optimism. Literatura omului sovietic... e o literatură constructivă și optimistă, produs al schimbărilor sociale. SADOVEANU, E. 194. Toți se simțiră în cele mai optimiste dispozițiuni. C. PETRESCU, Î. II 144. Cînd putea să scape de acest mediu, el [Eminescu] era I aproape optimist, dovadă iubirea naturii și dragostea. IONESCU-RION, C. 91.

OPTIMIST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care manifestă optimism. [< fr. optimiste].

OPTIMIST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care manifestă optimism. (< fr. optimiste)

OPTIMIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de optimism; propriu optimismului. /<fr. optimiste

optimist a. ce ține de optimism: teorii optimiste. ║ m. cel ce iea [!] toate de bune.

*optimíst, -ă s. (d. lat. óptimus, foarte bun). Adept al optimizmuluĭ, cel ce vede toate’n bine. Adj. Relativ la optimizm: opiniune optimistă.

Ortografice DOOM

optimist adj. m., s. m., pl. optimiști; adj. f., s. f. optimistă, pl. optimiste

optimist adj. m., s. m., pl. optimiști; adj. f., s. f. optimistă, pl. optimiste

optimist adj. m., s. m., pl. optimiști; f. sg. optimistă, pl. optimiste

Antonime

Optimist ≠ pesimist, sceptic

Intrare: optimist (adj.)
optimist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optimist
  • optimistul
  • optimistu‑
  • optimistă
  • optimista
plural
  • optimiști
  • optimiștii
  • optimiste
  • optimistele
genitiv-dativ singular
  • optimist
  • optimistului
  • optimiste
  • optimistei
plural
  • optimiști
  • optimiștilor
  • optimiste
  • optimistelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

optimist, optimistăadjectiv

  • 1. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: pesimist sceptic
    • format_quote Literatura omului sovietic... e o literatură constructivă și optimistă, produs al schimbărilor sociale. SADOVEANU, E. 194. DLRLC
    • format_quote Toți se simțiră în cele mai optimiste dispozițiuni. C. PETRESCU, Î. II 144. DLRLC
    • format_quote Cînd putea să scape de acest mediu, el [Eminescu] era aproape optimist, dovadă iubirea naturii și dragostea. IONESCU-RION, C. 91. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.