12 definiții pentru ordonat

din care

Explicative DEX

ORDONAT, -Ă, ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. ordonné.

ORDONAT, -Ă, ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. ordonné.

ordonat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 258 / V: (înv) ordin~ / Pl: ~ați, ~e / E: ordona] 1 Aranjat. 2 Grupat. 3 (D. oameni) Care păstrează ordinea. 4 (D. felul de viață sau de muncă al cuiva) Disciplinat. 5 (D. felul de viață sau de muncă al cuiva) Echilibrat.

ORDONAT, -Ă, ordonați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea. Așa îi voia și ea: cuminți, ordonați și cuviincioși. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ (Despre obiecte, încăperi etc.) (Pus) în ordine, rînduit. Rînduri ordonate.

ORDONAT, -Ă adj. Dispus, așezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona].

ORDONAT, -Ă I. adj. dispus, așezat în ordine. ◊ bine îngrijit, pus la punct. ♦ (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ◊ înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)

ORDONAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează ordinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona

*ordonát, -ă adj. (fr. ordonné). Dichist, echilibru, rînduit, ĭubitor de ordine: elev ordonat. S. f. Geom. Linie dreaptă trasă dintr’un punct al uneĭ curbe perpendiculare pe axa eĭ. Adv. În mod ordonat: a trăi ordonat. V. dezordonat.

ordinat, ~ă a vz ordonat

Ortografice DOOM

Sinonime

ORDONAT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.

ORDONAT adj. 1. aranjat, clasat, organizat, rînduit, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. disciplinat, regulat. (Duce o viață ~.)

Antonime

Ordonat ≠ dezordonat

Intrare: ordonat
ordonat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ordonat
  • ordonatul
  • ordonatu‑
  • ordona
  • ordonata
plural
  • ordonați
  • ordonații
  • ordonate
  • ordonatele
genitiv-dativ singular
  • ordonat
  • ordonatului
  • ordonate
  • ordonatei
plural
  • ordonați
  • ordonaților
  • ordonate
  • ordonatelor
vocativ singular
plural
ordinat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ordinat
  • ordinatul
  • ordinatu‑
  • ordina
  • ordinata
plural
  • ordinați
  • ordinații
  • ordinate
  • ordinatele
genitiv-dativ singular
  • ordinat
  • ordinatului
  • ordinate
  • ordinatei
plural
  • ordinați
  • ordinaților
  • ordinate
  • ordinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ordonat, ordonaadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dichisit antonime: dezordonat
    • format_quote Așa îi voia și ea: cuminți, ordonați și cuviincioși. C. PETRESCU, C. V. 9. DLRLC
  • 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Rînduri ordonate. DLRLC
    • 2.1. matematică Mulțime ordonată = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.