orgolios, ~oasă a [At: NEGULICI / S și: orgollios / P: ~li-os~ / Pl: ~oși, ~oase / E: orgoliu + -os, it orgolioso] Plin de orgoliu Si: îngâmfat, mândru, vanitos.

ORGOLIOS, -OASĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, mîndru, încrezut. Simțea o amețeală plăcută și orgolioasă la gîndul că a pornit să cucerească astfel capitala. C. PETRESCU, C. V. 29.

ORGOLIOS, -OASĂ adj. Plin de orgoliu; mîndru, trufaș. [Pron. -li-os. / < orgoliu + -os, cf. it. orgoglioso].

ORGOLIOS, -OASĂ adj. plin de orgoliu; vanitos, mândru, trufaș. (< it. orgoglioso)

ORGOLIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are mult orgoliu; cu mult orgoliu; vanitos; infatuat; trufaș. [Sil. -li-os] /orgoliu + suf. ~os

*orgoliós, -oásă adj. (fr. orgueilleux). Barb. Trufaș.

orgolios (desp. -li-os) adj. m., pl. orgolioși; f. orgolioasă, pl. orgolioase

orgolios (-li-os) adj. m., pl. orgolioși; f. orgolioasă, pl. orgolioase

orgolios adj. m. (sil. -li-os), pl. orgolioși; f. sg. orgolioasă, pl. orgolioase

orgolios.

ORGOLIOS adj. v. îngâmfat.

ORGOLIOS adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Un om ~.)

Orgolios ≠ modest