ORIȘICÂT, -Ă, orișicâți, -te, pron. nehot., adv. (Pop.) Oricât. – Ori + și + cât.

orișicât, ~ă anh, pnh [At: CARAGIALE, O. III, 9 / Pl: ~âți, ~e / E: ori + și + cât] (Îvp) 1-3 anh, av, pnh Oricât¹ (1-3). 4-5 av, pnh Oricât¹ (4-5). 6-7 av, pnh Oricât¹ (6-7).

ORIȘICÂT, -Ă, orișicâți, -te, pron. nehot., adv. Oricât. – Ori + și + cât.

ORIȘICÎT², -Ă, orișicîți, -ie, pron. nehot. Oricît².

órĭ-cît, -ă pron. indefinit (orĭ și cît. P. accent, vezĭ la orĭ-care). Nu importă cît: taĭe orĭ-cîte lemne vreĭ. Adv. Taĭe orĭ-cît. De orĭ-cîte orĭ saŭ (maĭ des) orĭ de cîte orĭ, nu importă de cîte orĭ. – Și orĭ-și-cît.

orișicât¹ (pop.) (desp. ori-) adj. pr. m., f. orișicâtă; pl. m. orișicâți, f. orișicâte, g.-d. m. și f. orișicâtor

orișicât¹ (pop.) (ori-) adj. pr. m., f. orișicâtă; pl. m. orișicâți, f. orișicâte, g.-d. m. și f. orișicâtor

orișicât pr. m., adj. m. (sil. ori-) cât

orișicât

orișicâți (pop.) (desp. ori-) pr. m. pl., f. orișicâte, g.-d. m. și f. orișicâtora

!orișicâți (pop.) (ori-) pr. m. pl., f. orișicâte, g.-d. m. și f. orișicâtora

orișicît

ORIȘICÂT pron., adj., adv. 1. pron. v. oricât. 2. adj. v. oricât. 3. adv. v. oricât.

ORIȘICÎT pron., adj., adv. 1. pron. oricît, (înv.) oarecît. (Cît zahăr vrei? – ~!) 2. adj. oricît. (~ lume ar fi acolo...) 3. adv. oricît. (~ ai susține, tot nu te cred.)